CAZUL VALEA PLOPULUI

Prima aterizare OZN atestata stiintific in Romania

Intr-una dintre noptile dintre 2 si 6 septembrie 1972, un obiect luminos neidentificat a fost vazut aterizand intr-o livada langa satul Valea Plopului, comuna Posesti (jud. Prahova). Mai multe echipe de cercetatori au examinat ulterior urmele aterizarii.

Intr-una dintre noptile dintre 2 si 6 septembrie 1972 (nu s-a putut stabili cu precizie data), in jurul orelor 24-1, langa satul Valea Plopului, comuna Posesti (jud. Prahova), Vasile Carabus, paznic de noapte la C.A.P. Posesti, a vazut, de pe dealul Tabacioi, un obiect stralucitor, „o stea cu coada” de culoare galbena, traversand cerul, planand si aterizand lin intr‑o livada aflata la circa 2 kilometri de el, pe dealul “La Odaia”, dupa care obiectul a disparut. Nu s-a auzit nici un zgomot.

Paznicul, impreuna cu mai multi sateni au cercetat, peste vreo doua zile, locul cu pricina, aflat intr-un lan de porumb presarat cu pomi fructiferi. Aici au gasit o zona circulara cu diametrul de 4,5 metri in care toate tulpinele erau rupte la circa un metru de sol. In centrul cercului se gasea un musuroi de pamant, avand in mijloc un orificiu rotund, cilindric, cu diametrul de 12-14 centimetri si adanc de cel putin 2 metri. De la aceasta gaura porneau radial, distantate perfect la 120 grade, trei urme identice de talpici, bine imprimate in sol.

Ulterior aici au venit sute de curiosi, ca si elevi adusi pentru “munci agricole”. Pentru a verifica rumorile care se raspandisera in zona, profesorul Calin Turcu de la o scoala din Valenii de Munte (aflat la circa 17 kilometri de Valea Plopului) s-a deplasat, in 29 noiembrie, in acel loc. Pe atunci urmele se vedeau inca destul de bine. Calin Turcu a revenit aici, facand numeroase fotografii si stand de vorba cu martorii. El va trimite constatarile sale lui Ion Hobana. Ca urmare, profesorul Turcu va insoti la Valea Plopului, in zilele urmatoare, specialisti veniti de la de la “Cercul Stiintific OZN” organizat la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti, cerc condus de Ion Hobana. Inginerul Justin Capra, din Bucuresti, a constatat, cu un contor Geiger-Muller, “o crestere substantiala a radioactivitatii de tip gamma in zona centrala a presupusei aterizari”, apoi, in 10 decembrie 1972, un grup de 11 persoane, au facut masuratori, fotografii, prelevari de esantioane de sol si vegetatie, inregistrarea pe banda a unor martori, declaratii scrise. Cu acest prilej s-a realizat si un film, care a fost larg difuzat ulterior si a castigat si un premiu. Judecand dupa adancimea urmelor, s -a estimat ca obiectul putea cantari cateva zeci de tone. Solul parea sa fi fost expus la o temperatura ridicata dar nu la flacara. Obiectul a evitat doua linii de inalta tensiune (135 metri pana la fiecare), ca si trei meri din preajma, aterizand la o distanta egala de ele, fara a le vatama.

Calin Turcu a constatat ca pe mamelon in urmatorii patru ani vegetatia a lipsit cu desavarsire, apoi a fost firava. El a continuat sa monitorizeze si alte aspecte ale cazului, in ciuda faptului ca in vara anului 1973 doi insi, ramasi neidentificati, i-au facut o vizita si l-au “sfatuit” sa nu se mai duca pe acolo.

(Prelucrare de Dan D. Farcas, dupa volumul lui Calin Turcu, Cazuri OZN in Romania, Ed.Sincron, 1992)