Propulsia OZN

Alexandru Musat

In vara anului 1947 apare in mass media o stire a oficialitatilor militare americane ca in zona Roswell a fost descoperita epava unei nave ce nu parea sa apartina tehnologiei umane. Adevar, eroare, speranta sau dezinformare. In jurul acestor atribute s-a dezvoltat un mit mass-media denumit OZN, prescurtarea pentru Obiect Zburator Neidentificat.

Miza uriasa a posibilitatii unui contact cu o alta civilizatie a divizat inca o data, ca de atitea ori pina atunci, umanitatea. Interesele meschine au aparut si de o parte si de cealalta.

La nivel oficial (politic), stirea a fost a doua zi dezmintita. Cu puterea pe care o da interesul national in societatea americana, oligarhia politico-militara a acelor vremuri a decis: nu este cazul ca societatea umana in ansamblul ei sa fie constienta de faptul ca nu este singura in univers si poate nici macar Terra nu este proprietate exlusiv umana.

De fiecare data cind informatii referitoare la noi incidente OZN au ajuns pe prima pagina in ziare, la scurt timp au aparut si dezmintirile.

Cind acestea nu au mai fost eficiente, s-a trecut la intoxicarea informationala a celor ce si-au facut din OZN un obiect de studiu. Date contorsionate care, continind evidente aberatii, dar si adevaruri probate sau partial confirmate ulterior, au facut studiul OZN mai mult o ancheta de tip Sherlock Holmes decit o activitate stiintifica.

Compromiterea publica a martorilor alaturi de presiuni psihologice, amenintari clare sau voalate, accidente bizare ale celor ce investigau fenomenul OZN, ne-au adus in situatia actuala cind, dupa mai bine de o jumatate de secol, societatea umana nu are inca sentimentul clar ca alaturi de noi se dezvolta si isi fac simtita prezenta multe alte civilizatii…

 Dovezi fizice in relatarile OZN

Pe linga insolitul reprezentat de intilnirile OZN, martorii acestor evenimente relateaza de multe ori fenomene fizice care insotesc aceste aparitii. Analizind cu atentie descrierile martorilor, vom incerca in cele ce urmeaza sa construim un portret robot din punct de vedere fizic al artefactelor sau entitatilor responsabile de aceste manifestari. Fenomenele care sint cel mai adesea remarcate, pot fi grupate in :

Sa urmarim, plecind de la aceasta clasificare, diverse relatari.

 Fenomene radiative luminoase

In cartea lui J. A. Hynek “Experienta OZN ”, intilnim un raport al vasului “USS Supply” facut in martie 1904:

 “De culoare rosie stralucitoare, ele (luminile) au aparut dedesubtul norilor. In timp ce se apropiau de vas, pareau sa urce ajungind deasupra norilor, pareau ca se indeparteaza in linie dreapta de Pamint. Cea mai mare avea o suprafata aparenta de aproape sase sori. Avea forma unui ou cu capatul mai mare in fata. A doua era cam de doua ori cit Soarele si a treie era cam de marimea Soarelui. Apropierea si apoi indepartarea lor de suprafata solului s-a efectuat intr-un mod foarte curios. Este de asemeni sigur ca ele au coborit sub nori si apoi s-au inaltat, in loc sa-si continue drumul catre sud-est. Luminile au fost vizibile timp de peste doua minute si au fost atent observate de trei persoane ale caror relatari concorda in privinta amanuntelor. ”

 In aceeasi carte gasim relatarea unui astronom facuta in 1965:

 “Observatia a avut loc chiar dupa apusul soarelui, cerul senin fiind inca fara stele… Observatorul insotit de sotia sa, o prietena a acesteia si doi copii, calatoreau spre est cu 30 de mile pe ora. Ei au observat un obiect argintiu in forma de disc, indreptindu-se incet catre sud. Baza obiectului avea un cerc de lumini albe-albastrui, care dadeau impresia ca obiectul se roteste. Obiectul inscria un unghi de 2-3 grade si avea deasupra o lumina alba. ”

 Frank Edwards in cartea sa “Farfuriile zburatoare - o chestiune serioasa” aminteste citeva observatii edificatoare relativ la efectele luminoase ce insotesc aceste aparitii in evolutia lor:

 “Intorcindu-se spre a vorbi copiilor, el vazu un OZN apropiindu-se, zburind la o foarte mica altitudine; avea forma unui disc biconvex si in imprejurul sau un sir de mici lumini care se aprindeau si se stingeau cu intermitenta…Impreuna cu multe alte persoane care se aflau in acel loc si in acelasi timp, prietenii mei vazura acest obiect planind pe deasupra capetelor lor la o inaltime de circa treizeci de metri, fara nici un zgomot, cu exceptia unui zumzet care se atenua pe masura ce obiectul se indeparta. ”

 Aceasta relatare apartine unor prieteni ai autorului si este datata august 1965.

 O declaratie facuta de un pilot al companiei Trans-Australia Airlines, J. W. Tilse, ce se afla in muntii Eton, Australia, la 24 Mai 1965 aduce noi si concludente elemente ale fenomenelor luminoase ce insotesc OZN-urile:

 “Aceasta nava ciudata se afla la circa trei sute de metri de veranda hotelului, cind am vazut-o prima oara miscindu-se razant pe deasupra copacilor. Sub o platforma circulara, ea avea un sir de vreo douazeci sau treizeci de faruri…Se parea ca obiectul cauta un loc ca sa aterizeze. Luminile farurilor sale erau de un galben sau portocaliu stralucitor, proiectate in jos, iar in timp ce-l priveam, obiectul s-a asezat lin in virful crestei. De indata ce-a facut-o, luminile i se micsorara, insa intensitatea acestora era inca atit de mare incit n-am putea spune daca obiectul atinsese intr-adevar solul sau de fapt plana la vreun metru distanta de pamint. ”

 O ultima relatare din cartea lui Frank Edwards, pe care o vom include la acest capitol, apartine lui Ed Robinson facuta in 1958, pe cind se afla, ca sef de tren, in exercitiul functiunii:

 “Erau patru obiecte mari, in forma de disc, cu un diametru de circa 12 m. Straluceau ca ceva alb-fluorescent, inconjurate de o lumina difuza…Cu cit zburau mai repede, cu atit straluceau mai tare…In timp ce isi micsorau viteza, culoarea obiectelor se modifica de la albul fluorescent stralucitor, la galben-portocaliu sters cind viteza lor devenea minima. ”

 Printre autorii romani de lucrari ce au incercat sa elucideze misterul OZN, Florin Gheorghita este un veteran.. In volumul “Temponautii galactici“ el aminteste urmatoarea observatie facuta de decanul Universitatii din Lima, dl. Calderon care se afla pe 2 februarie 1968 intr-un avion al companiei ”Faucett Peruvian Airlines”:

 A fost pentru mine un soc total. Obiectul era complet strain de tot ceea ce eu cunosteam. Maniabilitatea si viteza sa erau de necrezut. Cind el a zburat paralel cu noi, emitea lumini albe. Cind urca sau cobora, culorile treceau spre albastru, rosu si portocaliu…

 Un alt roman angajat in admirabila stradanie intelectuala ce o reprezinta studiul OZN, este Calin Turcu. In lucrarea “Raportul UMMO” apare relatarea francezului Jean Allary facuta pe 3 octombrie 1954 in timp ce se deplasa intre Montmoreau si Ville-bois-Lavelette.

 Parea ca aluneca pe sol, i se observau niste puncte stralucitoare pe suprafata si s-a iluminat complet cind a decolat.

 Departe de a epuiza multitudinea de semnalari OZN care amintesc de efectele luminoase ce insotesc aceste manifestari, intrerupem aici relatarile cu acest subiect pentru a trece la urmatorul capitol.

 Fenomene radiative termice si de tip microunde

 Incepem acest capitol cu relatarea prezentata de un alt veteran al ozenologiei romanesti Ion Hobana in cartea scrisa impreuna cu Julien Wevebergh ‘OZN o sfidare pentru ratiunea umana’…

 Anchetatorii au constatat ca ierburile erau arse pe o suprafata avind forma a doua inele…Radacinile fusesera distruse pina la 7-10 cm adincime, iar iarba parea sa fi fost supusa in citeva puncte, unei temperaturi de peste 1000 de grade…

 Analizele spectroscopice ale bucatilor de carton consumate la plecarea aparatului au aratat ca nici o particula straina nu intrase in contact cu ele; era vorba deci de radiatie si nu de esapament de gaze si de flacari..

 Din aceeasi carte va supunem atentiei si urmatoarea relatare:

 Arsura era uniforma, de-a lungul tulpinei, si nu se datora in mod evident, actiunii caldurii…. Arsurile aminteau de cele provocate de radiatii. Este si opinia unui eminent specialist in horticultura…:Manuka din cerc era radioactiva si fusese arsa instantaneu, dinspre interior spre exterior. Fiecare picatura de suc din plante se evaporase instantaneu;erau complet uscate si casante. Energia primita transformase maduva in carbune, fara ca partea exterioara sa poarte vreo urma de arsura.

 Aceste efecte pot fi puse doar pe seama unui flux puternic de microunde ce a insotit fenomenul OZN.

 Perturbatii ale radioactivitatii naturale a mediului

 Ion Hobana si Julien Weverbergh au in cartea lor ‘OZN o sfidare…’si urmatoarea descriere data unor evenimente de tip OZN care evidentiaza un alt tip de perturbatie ce se manifesta in radioactivitatea naturala a mediului si care insoteste aceste fenomene:

 In toamna lui 1949, ei constatasera o crestere brusca a radiatiei naturale, in momentul trecerii a trei OZN-uri. Fenomenul s-a repetat dupa trei saptamini…

 De patru ori, in decembrie 1950, ianuarie si februarie 1951, contoarele Geiger au semnalat, in momentul aparitiei OZN-urilor, o crestere de aproximativ 100 de ori a radiatiei.

 Perturbatii magnetice

 Ne intoarcem acum la cartea lui Frank Edwards:

 Din momentul in care obiectul a ajuns cel mai aproape de vapor, busolele magnetice de pe Punta Medanos au fost cu totul dereglate, nemaiputind fi folosite pentru scopuri de navigatie. Efectul era resimtit de la circa un kilometru si jumatate de obiectul misterios. De indata ce OZN-ul s-a indepartat, busolele au revenit la normal.

 Un alt pasaj din aceeasi carte ne supune atentiei un alt eveniment:

 De la baza din insulele Orkney de Sud ne-a parvenit un mesaj de o deosebita importanta; in timpul trecerii ciudatului obiect pe deasupra bazei, doua variometre care erau in perfecta stare de functionare au marcat bruste si puternice perturbatii ale cimpului magnetic, care au fost inregistrate pe banda.

 Alan Hynek in ‘Experienta OZN’ ne ofera urmatoarele informatii:

 Conform raportului, o nava ciudata, metalica, de forma unui titirez, inalta cam de 5 picioare, a aterizat pe un drum cam la 300 de picioare de doua taranci in virsta. Indata ce a aterizat, s-a auzit un huruit asurzitor provenind de la un indicator rutier de metal situat la 15-20 de picioare de locul aterizarii. Indicatorul incepuse sa vibreze violent…Ofiterii politiei locale…impreuna cu investigatorul, au plasat, conform raportului, o busola linga cele doua indicatoare care vibrasera si au constatat o deviatie de circa 15 grade.

 De-a dreptul socanta prin remarcabila, sa-i spunem, intuitie, este precizarea facuta de Charles Berlitz in best-seller-ul sau Triunghiul Bermudelor:

 …de fiecare data cind intilnim o materializare sau o dematerializare de neconceput(pentru noi) ca in cazul fenomenului OZN, ele par insotite de perturbatii magnetice puternice…

…aceste aparate interdimensionale pot sa fie cu totul invizibile pentru noi, in timp ce prezenta lor in atmosfera este resimtita pe plan magnetic.

 Anomalii gravitationale

 Revenim la lucrarea de referinta a lui Frank Edwards ‘Farfuriile zburatoare, o chestiune serioasa’ pentru a va prezenta alte efecte deosebite sesizate de martorii unor evenimente OZN:

 Pe fotografia …pe care Helfin a facut-o pe cind obiectul era cel mai aproape, se poate remarca usor o pata circulara, exact dedesubtul obiectului, mai luminoasa decit zona invecinata. Aceasta este bine delimitata si foarte vizibila, chiar sub obiect si nicaieri in alta parte.

 Marind fotografia, ea pare a fi un amestec de praf si nisip si alte firisoare usoare, avind o inaltime de treizeci de centimetri sau mai mult, exact si numai dedesubtul obiectului.

 Orice a reprezentat, este vorba de un efect care de multe ori mai inainte a fost semnalat in legatura cu OZN-urile, in timp ce acestea treceau in special pe deasupra zapezii, cind martorii oculari au relatat ca zapada s-a inaltat in virtejuri inspre OZN-uri.

 Si un alt pasaj din aceeasi lucrare:

 …ei au vazut un obiect stralucitor in forma de disc. Acesta se balansa incet si cei doi oameni au remarcat ca exact in dreptul lui apa facea mii de valuri mici, foarte ascutite.

 Putem pune pe seama unor anomalii gravitationale locale generate de prezenta OZN, aceste manifestari.

 Incercind o prima concluzie, dupa aflarea acestor relatari, putem spune ca artefactele tip OZN sint inconjurate de un fond puternic radiativ de natura electromagnetica. Acesta este datorat modului de propulsie si nu altor factori cum uneori s-a lasat sa se inteleaga. De exemplu in cazul UMMO apare precizarea ca fondul radiativ are rolul de a incinera eventuale microorganisme ce pot fi transportate din greseala impreuna cu nava…E o minciuna!

 Prezenta radiatiei din domeniul microundelor da un indiciu ca procese de tip RMN insotesc evolutia navelor. De asemenea, intensele efecte magnetice resimtite la trecerea OZN conduc in aceeasi directie. Rotatia unor dispozitive constituente la turatii foarte mari, pot fi puse si ele pe seama unor polarizari magnetice, care par sa fie indispensabile propulsiei OZN.

 Un alt fenomen ce pare sa insoteasca fenomenele OZN este distorsiunea cimpului gravitational terestru.

 Dialoguri despre propulsie

 In incercarea noastra de a intelege modul de propulsie al farfuriilor zburatoare sa mai facem un pas. Sa vedem daca informatiile primite de martori din partea entitatilor nonumane la intilnirile de gradul IV ne pot ajuta in demersul nostru.

 Am pus intrebari despre mecanismul vehicolului si-a amintit comandantul mai tirziu. Mi s-a spus ca se bazeaza pe cimpuri magnetice.

 Aceasta marturie o gasim in cartea lui C. Nagaitis si Ph. Mantle ‘Rapiri in spatiu’

 Jacque Vallee in ‘Dimensiuni’, tradusa si in romaneste, aminteste experienta unui politist:

 Herb Schirmer a fost luat la bordul navei. Cei din nava i-au dat citeva informatii interesante…vin dintr-o galaxie apropiata…nava se deplasa prin electromagnetism invers…

 Calin Turcu in lucrarea Raportul UMMO are o remarca deosebita a unui martor OZN:

 Nava strainilor era actionata de o turbina electromagnetica si nu necesita nici un fel de combustibil, energia fiindu-i asigurata printr-un soi de captari din mediul cosmic.

 In aceeasi carte Calin Turcu ne semnaleaza urmatorul dialog:

 I-am intrebat pe prietenii mei cum de este posibil sa calatoreasca la asemenea viteze enorme si ce fel de motoare foloseau. Zimbind, mi-au replicat ca ei nu folosesc motoare in sensul pe care il intelegem noi. ”N-ai observat-au spus ei-cum o nava aluneca pe curentul unui riu? Noi facem mai mult sau mai putin acelasi lucru. Intre o planeta si alta exista atit curenti electromagnetici, cit si sonici. Navele noastre aluneca pe acesti curenti cu viteze care cu greu se pot imagina”.

 Descrieri ale martorilor

 O alta modalitate de a obtine informatii relativ la artefactele OZN este analizarea descrierilor facute de martori:

 S-a apropiat din ce in ce mai mult si puteam pentru prima oara sa disting ca era un aparat ciudat, mai degraba de forma rotunjita si incununat cu mici lumini purpurii, cu un far enorm de culoare rosie in fata, de unde izvora aceasta lumina pe care o vazusem raspindita pretutindeni cind fusese in inaltului cerului, ceea ce m-a impiedicat a-i distinge mai bine detaliile…

 “Puteam sa vad forma aparatului cu claritate; se asemana cu un ou mai alungit, cu trei pinteni din metal in fata. Erau trei tije metalice groase la baza si ascutite la capat. Nu puteam

 distinge culoarea lor, deoarece erau inundate de o puternica fosforescenta rosie de aceeasi culoare S-a apropiat din ce in ce mai mult si puteam pentru prima oara sa disting ca era un aparat ciudat, mai degraba de forma rotunjita si incununat cu mici lumini purpurii, cu un far enorm de culoare rosie in fata, de unde izvora aceasta lumina pe care o vazusem raspindita pretutindeni cind fusese in inaltului cerului, ceea ce m-a impiedicat a-i distinge mai bine detaliile…

 “Puteam sa vad forma aparatului cu claritate; se asemana cu un ou mai alungit, cu trei pinteni din metal in fata. Erau trei tije metalice groase la baza si ascutite la capat. Nu puteam ca a farului central, frontal. Pe partea superioara a masinii era ceva ce se rotea cu viteza mare proiectind de asemenea o puternica lumina rosie fosforescenta. In momentul cind aparatul isi reducea viteza pentru a ateriza, aceasta lumina devenise verzuie, ceea ce corespundea-asta a fost impresia mea-unei reduceri a vitezei de rotatie a acestei parti rotitoare. care in acest moment parea ca ia forma unei farfurii rotunde cu o cupola turtita (forma lui nu fusese distinctibila anterior). Nu pot spune ca era forma reala a acestei portiuni rotitoare a partii superioare a aparatului, sau ca fusese pur si simplu impresia data de miscarea lui, pentru ca nu incetase niciodata sa se miste, decit mai tirziu cind aparatul fusese pe sol…

 Inaintind mereu, barbatul imi arata cei trei pinteni metalici pe care i-am mentionat deja…Nu stiu daca erau din acelasi metal ca si aparatul, deoarece emiteau o usoara fosforescenta rosiatica, ca si cum erau incinse la rosu. Totusi, nu simteam nici o caldura…De jur imprejurul invelisului aparatului si putintel deasupra platformei pe care ea proiecta o lumina rosiatica, se gaseau foarte numeroase mici lampi patrate, asemanatoare in aparenta cu cele folosite pentru a lumina interiorul masinii...

 Cred ca acesti pinteni eliberau energie, care facea ca masina sa avanseze insa, cind ea isi luase zborul, luminozitatea ei se marea in mod extraordinar, contopindu-se cu totul in luminile farurilor….

Mai tirziu, cind aparatul incepuse sa se inalte de pe sol, farfuria (discul)pivotanta isi marise viteza pina la un punct cind ea devenise invizibila, si atunci doar lumina se mai vedea, iar luminozitatea ei crescuse deasemenea mult, schimbindu-si culoarea, trecind in rosu intens.

 Acesta este raportul lui Antonio Vilas Boas prezentat de Calin Turcu in ‘Raportul UMMO’.

 Dan Farcas in lucrarea ‘Intilniri de gradul IV’ ne prezinta urmatoarea relatare:

 I se arata nava care, dinauntru, parea mult mai mare decit din afara. Intre altele, isi amintea de o coloana care trecea prin tavan si parea sa fie axa navei discoidale. Coloana era inconjurata de trei vase de sticla, in care se aflau niste cristale uriase si alte dispozitive ciudate. Vizitatorii ii spun ca acestea sint sursele de energie pentru propulsia vehicolului…

 Radarele pamintene interfereaza cu sistemele lor de ghidare, dereglindu-le, ceea ce a provocat in trecut si accidente.

 Chiar daca este sub hipnoza, marturia facuta de Betty Andreasson si prezentata de Raimond Fowler in cartea sa ‘Cazul Andreasson’, este demna de toata atentia:

 Betty a incremenit speriata de prezenta tacuta a ciudatei nave in gradina…. Quazgaa a spus:”Poti sa ai incredere in mine. Priveste la nava”, si a facut ca fundul navei sa devina transparent ca sticla. Puteam sa vad prin el!…Am vazut o parte din lucrurile care erau si in carte. Erau niste vergi de sticla pe fund, sticla taiata si niste brate care coboara si se string…Apoi, nava a revenit la culoarea ei, asa ca nu mai era de sticla, ci argintiu-aurie.

  In timpul unei sedinte din 1977, am intrebat-o despre schitele unui desen al unui OZN. ”Cumva, partea de jos se rasucea in timp ce partea de sus raminea stationara. Uneori si partea superioara se misca mai ales cind era vreo schimbare de directie. ”

 Explicatii posibile ale performantele de zbor caracteristice OZN-urilor

 Dupa aceasta lunga enumerare a informatiilor ce pot fi culese din lucrarile dedicate fenomenului OZN concluzionam :

 OZN -urile ce pot fi incluse in categoria unor nave mai mult sau mai putin extraterestre, au doua importante stari de evolutie aeriana

 -zborul planetar in care ele anuleaza atractia gravitationala cu Pamintul,

 -zborul galactic in care se merge mai departe si anume se anuleaza interactia gravitationala a navei cu restul universului exceptind o directie si un sens.

 Incercind sa explicam cele doua moduri de deplasare, trebuie sa ne amintim ce este gravitatia.

 Isaac Newton stabileste ca interactia gravitationala dintre doua corpuri este direct proportionala cu masa lor si invers proportionala cu patratul distantei dintre ele. Mai simplu interactia gravitationala creste odata cu masa corpurilor si scade cu distanta. Conform acestui model, unui corp de o anumita masa i se atribuie un cimp gravitational ce nu depinde si de alte proprietati ale acestuia.

 Cercetarile moderne au aratat insa ca interactia gravitationala este influentata de proprietatile magnetice ale corpului studiat. Newton poate fi scuzat pentru omisiunea sa, caci atunci cind el a stabilit legea cei poarta numele, interactia electromagnetica era inca departe de a fi studiata si inteleasa in profunzime.

 Cu aceste remarci sa vedem ce se poate intimpla la deplasarea de tip OZN…

 Primul mod de evolutie al OZN - urilor, zborul planetar, in care ele sint percepute vizual si deplasarea are loc in preajma Pamintului, consta din punct de vedere tehnologic in anularea atractiei gravitationale a navei fata de Pamintul.

 Acest lucru se realizeaza prin modelarea spatiala a cimpului gravito-inertial al navei, astfel incit forta de interactie atractiva cu Pamintul sa fie compensata de o forta egala acesteia, dar cu sens contrar. Aceasta forta se manifesta intre nava si restul universului, intensificarea ei facindu-se prin crearea unui cimp magnetic sau prin polarizarea giroscopica pe directia si sensul necesar anularii acceleratiei gravitationale a navei in preajma Pamintului.

 Cimpul magnetic creat ca si miscarea giroscopica are rolul de a realiza o polarizare spinoriala la nivel microscopic in nava respectiva.

 Starea de polarizare este transmisa pe o distanta mica si aerului din jurul navei, generindu-se astfel un microclimat ionizat ce favorizeaza deplasarea fara frecari hidrodinamice la suprafata ei.

 Celalalt mod de deplasare, zborul galactic, este mult mai spectaculos, dar si mai dificil de realizat tehnologic. El fiind o extindere a primului la scara universului, consta in realizarea unei polarizari spinoriale perfecte a electronilor si nucleelor navei pe directia deplasarii.

 Acest proces are ca rezultat crearea unei invizibilitati optice si radar a acesteia pe alte directii spatiale decit cea a polarizarii.

 Disparitia navei din zona in care se afla, este uneori interpretata ca dematerializare, termen care cel putin din punct de vedere fizic este ambiguu.

 Urmatoarea faza a modului de deplasare galactic, consta in polarizarea si ca sens. Miscarea se face pe directia si sensul dat de polarizare. Viteza deplasarii nu este limitata de viteza luminii pentru ca nava dispare ca realitate fizica gravitationala in toate directiile exceptind-o pe cea a polarizarii spinoriale.

 Deplasarea se face pina in momentul cind nava este depolarizata ca sens. Urmata si de o depolarizare ca directie, nava pare ca se materializeaza in zona in care a avut loc depolarizarea ca sens.

 Realizarea practica a acestor procese este dificila, iar pentru organismele biologice aflate in incinta navei, din cauza intensitatii foarte mari a cimpului magnetic creat, poate fi deosebit de periculoasa. Vezi Experimentul Philadelphia…

 Ca urmare a particularitatilor modului galactic de deplasare, acesta are loc numai rectiliniu, modificarile de directie facindu-se brusc nu in arc de cerc ca in cazul vehiculelor clasice..

 Traiectoria unei nave aflate in modul gravitational de transport are alura unei linii frinte in punctele de modificare a directiei.

 Pilotarea ei se face intr-un mod care aduce cu ceea ce este cunoscut in parapsihologie ca telechinezie.

 Stadiul actual al realizarilor umane

 Cercetari privind dependenta proprietatilor gravitationale ale corpurilor de caracteristicile magnetice au fost facute inca din anii ’30 ai acestui secol.

 In America, Charles Brush a studiat anomaliile gravitationale prezente la diverse roci avind planuri de simetrie accentuata.

 Apar acum relatari ca si in Germania colective de oameni de stiinta au studiat posibilitatea realizarii unor nave care sa se deplaseze pe baza unui efect levitogravitational observat la giroscoape.

 In anii ’50, colective de cercetare din Statele Unite si Canada au studiat interferentele posibile dintre gravitatie si magnetism in legatura cu teoria cimpului unificat a lui Albert Einstein.

 Wilbert Smith care a condus in anii ’60 un program canadian de cercetari numit “Project Magnet” a declarat in cadrul unei conferinte de presa, tinuta la Washington, ca el si colegii sai s-au straduit sa construiasca un aparat in forma de disc, capabil sa transforme cimpul magnetic in energie, cantitativ suficienta spre a-i permite sa se inalte.

 Dr. Hermann Oberth, plecat de pe meleaguri romanesti si ajuns, dupa un periplu german, in echipa ce a dezvoltat programul american de rachete, a studiat si problema OZN-urilor.

 In legatura cu acestea, dr. Oberth a declarat la o conferinta de presa, ca el si colegii sai cred ca aceste obiecte se propulseaza prin folosirea fenomenului de distorsiune a cimpului gravitational.

 Henri Coanda, un alt pionier al zborului plecat de pe meleagurile noastre, ajunge la concluzia ca OZN-urile se deplaseaza holografic. El a remarcat ca in istoria umanitatii aceasta modalitate de transport a fost revelata vechilor indieni si se mai afla inca in scrierile sacre ale subcontinentului indian.

 In numarul din octombrie 1953 al revistei americane “Electrical Manufacturing” se poate gasi un articol care incearca sa arate uriasele cheltuieli de bani si timp facute in acest domeniu. Titlul sub care a aparut acest scurt articol era : Fortele Aeriene au organizat cercetari asupra magnetismului. In articol se spunea ca “Indiana Steel Products Company” tocmai acceptase trei contracte pentru explorarea unor chestiuni in domeniul magnetismului si anume: posibilitatea unor noi aliaje magnetice, proprietatile magnetismului, teoria fenomenelor magnetice, precum si cercetarea aplicata, fabricatia si punerea in practica a rezultatelor. In acelasi articol se spunea ca urma”sa fie alcatuit un comitet consultativ care sa coordoneze aceste cercetari cu cele deja existente in acelasi domeniu”. Se confirma astfel ca acest proiect special in domeniul gravito-electromagnetic era doar o parte a unui program mult mai vast.

 In 1955 apare in Franta o lucrare a locotenentului-pilot Jean Plantier intitulata:”Propulsia Farfuriilor Zburatoare prin actiunea directa asupra atomului”. Plantier imagineaza un aparat capabil de a se daplasa prin crearea unui cimp gravitational variabil in intensitate si orientare. In acest caz, el se va deplasa in directia si cu acceleratia reglate de orientarea si intensitatea cimpului gravitational produs, scapind astfel efectelor greutatii si inertiei…. Intre altele, ocupantii fiind supusi aceluiasi cimp nu vor simti in consecinta nici un efect al acceleratiei.

 In aprilie 1957, J. E. Surrat Jr., vicepresedinte al Societatii inginerilor de seama in domeniul aeronauticii din Statele Unite a facut cunoscut ca cinci mari intreprinderi americane erau axate pe linia unor cercetari antigravitationale finantate de guvern. La acea vreme exista deja la Wright Field, Dayton, statul Ohio, o instalatie care costase multe milioane de dolari, construita si inzestrata pentru cercetarea si studierea fortelor antigravitationale si contragravitationale.

 In 1958 un fizician american, pe nume Hooper, rotind cu 15. 000 rot/min un disc de ferita plasat intr-un cimp magnetic a constatat o reducere a greutatii placii respective cu aproximativ 1%.

La inceputul anului 1958, firmele americane Inland Steel, Sperry Rand, General Electric, Lear Instruments, Hughes Aircraft si United States Steel participau si ele la acest efort general de explorare a secretelor gravitatiei. In numarul din ianuarie 1966 al revistei “True” se afirma ca existau, pe atunci, patruzeci si sase proiecte de cercetari asupra gravitatiei, subventionate de armata americana.

 Prin 1960, vinarea de OZN-uri a fost eclipsata in mass media de progresele Programului denumit G. Unii cercetatori au crezut ca in curind vor fi in stare sa reproduca OZN-uri.

 Walter Dornberger, presedintele “Bell Aerospace” prevedea viteze de cel putin 15. 000km/h.

 G. S. Trimble, seful programului G de la puternica companie “Martin Aircraft” vorbea de 22. 000 km/h…. In 1964, sapte companii aeriene aveau propriul Program G FOARTE SECRET.

 La jumatatea anilor ’70 Eric Laithwhite, un inginer englez, face publice unele rezultate legate de degravifierea partiala a unui giroscop aflat in rotatie cu o viteza foarte mare. Peste ani, japonezii au preluat ideea si confirma realitatea fenomenului.

 Americanul Henry Wallace a observat ca, daca sint rotite cu viteza mare, anumite obiecte confectionate din diferite combinatii de materiale, creaza mereu in jurul lor ”un cimp nou, straniu”. Anumite structuri, afirma el, se comporta antigravitational atunci cind se rotesc cu viteza mare. Wallace si-a brevetat descoperirea in 1970.

 In Franta, in anii’70 au inceput cercetari cu privire la posibilitatea modelarii interactiei gravitationale a unui corp cu ajutorul polarizarii magnetice.

 De asemenea in Anglia au fost demarate studii privind levitatia gravitationala ce apare prin rotatia unui corp incarcat electric.

 Si in Rusia existau preocupari care apar acum la iveala, datorita marelui potential de aplicabilitate a posibilitatii asimetrizarii interactiei gravitationale.

 Un alt efect foarte interesant a fost pus in evidenta cu citva timp in urma de fizicianul rus Evghenii Podkletnov. Efectuind in cadrul Universitatii din Tampere, Finlanda, unele cercetari privitoare la materialele supraconductoare, el a remarcat un efect secundar neasteptat produs de unul dintre aparatele pe care le pusese la punct si anume “ecranarea partiala a cimpului gravitational”. Testele au demonstrat o scadere a greutatii obiectelor plasate deasupra aparatului, ca si cum s-ar fi produs o ecranare a cimpului gravitational.

 In noiembrie 1988, dr. Michael Morris, impreuna cu profesorii Kip Thorne si Ulvi Yurtsever, au lansat teoria conform careia “gaurile de vierme” -cum sint denumite golurile din structura spatiu-timp - care fac posibila translocatia aproape instantanee a unui corp dintr-un punct din spatiu intr-altul, exista la un nivel submicroscopic si ele pot fi “largite” cu ajutorul unei tehnologii avansate, devenind un mijloc de deplasare instantanee si de depasire a limitei impuse de viteza luminii.

 In 1997, sub patronajul Federatiei Mondiale a Oamenilor de Stiinta este organizata in Italia la Erice o Scoala internationala de cosmologie si gravitatie in care fizicieni din Germania, India, Italia, Statele Unite, Rusia, Israel si China prezinta ultimile dezvoltari ale teoriilor ce incearca sa includa gravitatia intr-un model cuantic, spinul si miscarea de torsiune fiind actorii principali ai acestora..

  Cunoscutul gigant al industriei aeronautice, Boeing, a confirmat ca testeaza mai multe dispozitive antigravitationale, informeaza BBC in 29 iulie 2002.

Citez : Acest anunt epocal, plin de promisiuni arunca o noua perspectiva asupra viitorului pe care ni-l rezerva noile tehnologii. Dar, indirect, cercetarile acestea pun intr-o alta lumina multe dintre cazurile OZN.

 Nu este deloc lipsit de importanta faptul ca unul dintre cei mai seriosi constructori de avioane, atat civile cat si militare, admite ca incearca sa dezvolte tehnologii ce tin mai mult de domeniul SF. Dar, daca Boeing a facut public acest lucru, atunci inseamna ca este ceva serios. Iar daca stirea oferita de BBC este confirmata de o publicatie de talia Jane’s Defance Weekly, atunci este ceva foarte serios.

 Exista si cateva detalii legate de proiectele Boeing de a sfida gravitatia prin mijloace neconvetionale. Conform unui purtator de cuvant al companiei, la ora actuala este examinat un experiment pus la punct de omul de stiinta rus Yevgeny Podkletnov. Acesta pretinde ca a realizat un dispozitiv capabil sa creeze in jurul unui obiect un scut antigravitational.

 Yevgeny Podkletnov a fost privit cu multa suspiciune de multi oameni de stiinta, care nu au reusit sa reproduca experimentele sale. El sustine ca, in 1992, a anulat o parte din efectele gravitatiei in cadrul unui experiment desfasurat la Tampere University of Technology din Finlanda. Podkletnov a constatat ca greutatea unui obiect poate fi redusa, daca este plasat deasupra unui disc supraconductor din material ceramic, care se roteste in preajma unor electromagneti puternici.

 Diminuarea atractiei gravitationale prin aceasta metoda a fost de numai 2%, dar implicatiile sunt imense. Sa ne amintim ca primele zboruri cu avionul durau citeva zeci de secunde. Chiar si la o asemenea reducere infima a greutatii, s-ar economisi o cantitate importanta din combustibilul necesar pentru zborul avioanelor. Dar, desigur, cercetarile tintesc spre o reducere mai importanta a greutatii.

 Asa cum era si de asteptat, armata SUA nu este straina de acest proiect, dupa cum reiese din prestigioasa revista de informatii militare Jane’s Defence Weekly. O confirmare o avem si de la Boeing, care a precizat ca programul cu numele de cod ‘Project GRASP’ se desfasoara la Phantom Works, o divizie a Boeing localizata in Seattle, despre care se stie ca este profound implicata in inarmarea Statelor Unite, prin numeroasele contracte pe care le are cu Pentagonul.

 Dar, nu numai armata SUA este interesata de tehnologiile antigravitationale. In martie 2000, britanicii au recunoscut si ei ca intentioneaza sa demareze o serie de cercetari in vederea reducerii efectelor gravitatiei, proiectul fiind incredintat grupului Bae Systems, specializat in tehnologii militare de virf.

 Astfel de dispozitive au intrat si in sfera de interes a NASA, care se lupta din greu cu gravitatia, pentru a-si lansa navetele pe orbita. In cadrul Programului Breakthrough Propulsion Physics se desfasoara cercetari in acest sens inca din 1996.

 Nu este limpede cind vor fi testate aparatele de zbor dotate cu dispozitive antigravitationale. Unii cercetatori sunt foarte rezervati, in vreme ce altii sustin ca experimentul lui Podkletnov nu contrazice cu nimic legile fundamentale ale fizicii.

 Dar ceea ce fascineaza poate si mai mult decit noul prag tehnologic pe care suntem pe punctual de a-l depasii este cu totul altceva. O minte flexibila nu poate rata constatarea ca increderea declarata in antigravitatie pune fenomenul OZN intr-o noua lumina. Mai exact ii confera un plus de credibilitate.

 Multe dintre observatiile OZN au fost considerate ridicole din cauza descrierii unor viraje imposibile. Este vorba despre celebrele viraje la 90 de grade, effectuate la viteze incredibile de unele OZN-uri. Ele nu pot fi explicate decit prin reducerea sau chiar anularea atractiei gravitationale implicit a inertiei. Asa ceva nu ar fi posibil decit cu ajutorul unor dispozitive antigravitationale, adica exact dispozitivele la care lucreaza acum Boeing, BAe Systems si NASA.

 De asemenea, povestile relatate de cei care pretind ca au studiat epavele extraterestre detinute de SUA sau fosta URSS capata o alta consistenta.

 Un foarte bun exemplu este Bob Lazar. Considerat de multi mincinos, desi a trecut cu success de detectorul de minciuni, el nu a incetat sa sustina ca a facut parte dintr-o echipa din cadrul Zonei 51, de fapt S-4, care se ocupa cu recuperarea tehnologiilor de la bordul OZN-urilor capturate.

Sa urmarim acum citeva date ale cazului care a pus pe jar serviciile secrete la sfirsitul anului 1989 selectate dintr-un interviu dat de Bob Lazar la vremea aceea.

  Motivele angajarii lui Lazar la S-4 pot fi gasite in perioada cind lucra la Los Alamos National Laboratory, in 1982, unde conducea experimentele cu acceleratorul liniar de particule de putere medie de la Meson Physics Facility, concentrindu-se mai ales asupra experientelor de imprastierea protonilor polarizati…Lazar refuza, in mod normal, sa discute acest aspect al muncii sale, intrucit face parte din Strategic Defensive Initiative-SDI sau “Razboiul stelelor”…

 El povesteste ca atunci cind a fost invitat la interviul pentru angajare, cei care il chestionau i-au spus ca specializarea sa depasea nivelul postului pe care il aveau ei in vedere si ca s-ar plictisi repede acolo, dar ca s-ar putea sa apara ceva ce l-ar putea interesa.

 “N-au pomenit nimic despre farfurii zburatoare; n-au mentionat nimic special despre ce se facea acolo, povesteste el. Am ajuns sa discutam despre gravitatie si lucruri de acest gen si atunci s-au uitat cu inteles unul catre celalalt si au spus ”Ati fi interesat de asa ceva”. Am avut sentimentul ca se refereau la vreun gen de sistem de propulsie gravitationala sau la un proiect foarte secret care se va desfasura in mijlocul desertului…..

 A fost angajat si atunci cind a ajuns la noul loc de munca a fost socat sa constate ca avea de descifrat modul de functionare al unor Farfurii zburatoare.

 Forma era asemanatoare uneia dintre navele infatisate in dubioasele fotografii facute de una din persoanele contactate, Eduard (Billy) Meier, in Elvetia…Este un disc suplu, cu mici incretituri pe suprafata sa si se poate spune ca asemanarea este incredibila. Este realizat parca prin presarea unei bucati de tabla. In virf se afla ceva ce seamana cu niste mici hublouri patrate”…”Cel putin asa aratau, dar erau negre …N-am putut privi prin ele asa ca nu stiu sa spun exact ce erau. Sigur mai exista un nivel acolo, sus, dar nu stiu daca era o camera de observatie sau altceva. ”…Cu alta ocazie, Lazar a primit permisiunea sa patrunda in interiorul partii inferioare a navei. ”Avea aceeasi culoare ca si exteriorul-cred ca cel mai bine semana cu aluminiul lustruit, o culoare terna. O coloana centrala urca din centrul discului…Mai erau citeva scaune, o alta consola care fusese pastrata si reactorul. ”…Cind paseai in interiorul navei, spatiul dinaintea ta se deschidea dincolo de nivelul primului etaj. Cu alte cuvinte, puteai vedea nivelul de dedesubt, avind aspectul unui fagure, pe care il si puteai atinge cu mina si de aici se facea accesul catre fundul navei. ”…Lazar a fost socat de structura interna a navei, mai ales de lipsa oricaror muchii ascutite. ”Acestea erau rotunjite, sau mai curind tocite…Arata de parca ar fi fost facute din ceara, incalzita o vreme si apoi racita. Toate aveau muchii line, rotunde, in interiorul acestei nave, nu existau modificari abrupte de contur… Arata de parca totul fusese facut dintr-o singura bucata” …

 Lui Lazar i s-a spus ca sursa de energie a navei la care lucra era un “reactor cu antimaterie. ”Exista o coloana centrala (goala in interior) care se inalta chiar din mijlocul navei, aceasta este ghidul de unda - undele gravitationale sint canalizate prin el. Baza coloanei se conecteaza la reactorul cu antimaterie, care este o jumatate de sfera pe podeaua navei.

 Reactorul in sine are dimensiunea unei mingi de baschet…Este o semisfera pe o mica tava. Nu se incalzeste. Produce un cimp ciudat in jur cind l-am vazut functionind. Poate fi facut sa mearga mai in forta; se comporta aproximativ ca doi magneti cu aceeasi polaritate pusi alaturi. Printr-un anumit tip de reactie produce un cimp gravitational, neinteles deocamdata in intregime…. Se pare ca poseda un fel de termocuplu, sa-l numim, cu randament 100%, care produce energie si un gen de unde gravitationale stationare care se propaga prin ghidul de unda, iar ei folosesc aceasta energie suplimentara pentru a face tot ce au nevoie. Nava nu creaza un cimp”antigravitational”, cum au presupus unii. ”

 Este un cimp gravitational defazat fata de cel curent”…Este aceeasi unda gravitationala. Faza poate varia de la 180 la 0 grade…intr-o propagare longitudinala …Navele au trei amplificatoare de gravitatie pe fundul lor. Ce fac extraterestrii-presupunind ca nava se afla in spatiu?-vor focaliza cele trei generatoare gravitationale in punctul unde vor sa ajunga…

 “Adevarul este ca gravitatia distorsioneaza spatiul si timpul. Inchipuiti-va ca sinteti intr-o nava spatiala care poate dezvolta un cimp gravitational formidabil ea insasi, va puteti aseza oriunde doriti si porniti generatoarele gravitationale. Veti curba de fapt sistemul spatiu-timp, il veti “plia”. Apasind din nou pe buton, generatorul se va opri si va veti afla la o distanta extraordinara de pozitia initiala. Timpul insa nici nu s-a clintit, pentru ca in esenta a fost intrerupt. ”…

 Sistemul de propulsie instalat pe nava de la S-4 da nastere unor anumite efecte ciudate, afirma Bob Lazar, intre care si invizibilitatea navei. ” Poti sa te uiti direct la ea, iar daca generatoarele gravitationale sint intr-o configuratie adecvata vei vedea numai cerul…, nu mai poti vedea nava care este acolo. Asa se face ca dintr-un grup de oameni numai anumite persoane aflate chiar sub obiect il vad, in timp ce ceilalti, aflati la numai 100 ft distanta de el nu-l zaresc. Depinde doar de modul cum este curbat cimpul. ”

  Acum dupa 14 ani de la declaratia lui Bob Lazar, afirmatiile lui nu mai par atit de bizare. Peste inca 14 ani, daca intre timp specia umana nu se autodistruge ar putea fi chiar banale.

 Care ar fi rolul ASFAN in cercetarile OZN?

 Fiind o asociatie care aduna in rindurile ei oameni cu pregatiri profesionale diverse, ASFAN isi propune sa realizeze un studiu interdisciplinar al fenomenului OZN. De ce este necesar un astfel de studiu?Raspunsul l-am dat mai inainte atunci cind am remarcat ca navele ce folosesc transportul gravitational ca modalitate de deplasare pot fi pilotate numai prin telechinezie. Aspectele spirituale ale capacitatilor umane vor trebui exersate si exploatate in cazul calatoriilor in astfel de vehicule.