VALENII DE MUNTE, 1974

La 2 februarie 1974, in jurul orei 18.00 un mare numar de martori au observat deplasarea, pe directia SV - NV, a unui obiect luminos, stralucitor, cu o trena colorata si alungita, imprastiind in jur stelute si scantei. Intrucat fenomenul a fost semnalat din mai multe localitati - de la Bucuresti la Piatra Neamt - este posibil sa fi fost un bolid.

Calin Turcu a contactat un mare numar de martori, din 17 localitati de pe valea Teleajenului, intre care multi elevi din Valenii de Munte, pentru a intocmi un dosar al acestui caz.

In aceasta atmosfera, in dimineata zilei de 8 februarie 1974, Calin Turcu este chemat urgent de un grup de eleve de la Casa de Copii Scolari din Valenii de Munte, care observasera cu putin timp inainte un fenomen neobisnuit. Ajuns acolo, el a constatat ca la ora 7.20, eleva Steluta Sotrean (15 ani) a vazut, de la etajul 2 al caminului scolii, impreuna cu alte noua eleve, pe care le alertase (intre 11 si 18 ani), spre vest, pe muchia Dealului Bughii, aflata la 1,5 - 1,8 kilometri, urmatoarele: 

La 5-6 metri deasupra varfurilor copacilor, pe fondul unui cer innorat, pluteau doua sfere luminoase, portocalii, aflate la mica distanta una de cealalta, pe orizontala, invaluite intr-un halou alburiu. Cele doua sfere s-au apropiat apoi una de cealalta, s-au contopit intr-un oval care avea in partea stanga sus o excrescenta, dupa care noul "obiect" s-a deplasat foarte incet catre V - SV, micsorandu-se. La un moment dat a accelerat insa brusc si s-a indepartat in mare viteza in aceeasi directie. Nu s-a auzit nici un zgomot care sa poata fi atribuit aparitiei, doar unele martore mentionau latratul insistent al cainilor. Calin Turcu a cronometrat separat, cu fiecare martora, succesiunea acestor etape, ajungand la concluzia ca intreaga observatie a durat circa 40 de secunde.

Dupa ce a identificat cat a putut de exact locul fenomenului, Calin Turcu, impreuna cu martorele, au urcat dealul pentru a cauta eventuale urme. Faptul ca obiectele nu au fost vazute venind, a nascut ipoteza ca ele se ridicasera din spatele copacilor. Ajunsi acolo, pe un platou arat din toamna, au gasit doua urme proaspete, aparent facute de rotile mari ale unui tractor care patinase pe solul moale. Urmele, paralele, orientate est-vest, erau lungi de 150 cm, late de 35 cm, cu adancimea maxima de 35 cm, cu partile interioare distantate la 138 cm. In jurul celor doua adancituri erau musuroaie din pamantul excavat. Pe fundul adanciturilor se gasea un lichid verzui. Au fost luate 16 probe, care insa au fost pierdute ulterior, datorita unui concurs nefericit de imprejurari, inainte de a fi fost analizate. Revenit la fata locului dupa acest ghinion, Calin Turcu nu a mai gasit lichidul verzui, urmele isi pierdusera prospetimea, iar probele de sol - analizate ulterior - nu au prezentat caracteristici speciale.

Calin Turcu argumenteaza ca este totusi putin probabil ca adanciturile sa fi fost urme de tractor, deoarece in jur nu se vedeau nici un fel de alte urme proaspete, nu se vedeau nicaieri urme ale rotilor din fata si nu se vedeau alte urme ale rotilor mari in afara celor doua adancituri. Ecartamentul dintre "roti" era de 185 cm, ceea ce nu corespunde cu nici un tip cunoscut de tractor. Apa din baltoacele din jur era cenusie, doar cea din cele doua gropi era verzuie. Pe laturile gropilor erau striatii perpendiculare, care trebuia sa fi disparut in cazul unor roti care patinau. In plus, prea coincideau adanciturile - vizibil proaspete - cu locul observatiei facuta dimineata.

Toata atmosfera din caminul de fete, precum si comentariile care s-au facut ulterior aici, au exclus ipoteza unei farse. "Fetele au vazut ceva". Sa fi fost un fenomen optic de reflectare a luminii soarelui, care se pregatea sa rasara, pe norii dinspre apus? Foarte putin probabil.

(Prelucrare de Dan D. Farcas, dupa volumul lui Calin Turcu, Cazuri OZN in Romania, Ed.Sincron, 1992)