O INTALNIRE CU ROBERTO PINOTTI

In fotografia de mai sus, in randul din fata in mijloc, Roberto Pinotti presedintele CUN (Centro Ufologico Nazionale Italiano), directorul revistelor "UFO Notiziario" si "Archeomisteri" si Cristina Aldea, presedinta filialei din Koln (Germania) a ASS (Societate de cercetari in Arheologie,Astronautica si SETI condusa de Erich von Daniken), membra CUN. Alaturi de Roberto Pinotti este Ion Hobana, presedintele ASFAN. In fotografie mai apar si cativa membri ASFAN, participanti la expunerea din 18 octombrie 2007. 

Foto George Cohal

Roberto Pinotti s-a nascut in 1944 la Venetia. Doctor in sociologie, jurnalist si scriitor, este cea mai importanta autoritate in ufologie din Italia. La inceputul anilor optzeci, J. Allen Hynek il considera un expert OZN de talie internationala.

Roberto Pinotti e presedintele Centrului Ufologic National din Italia (CUN) cu sediul in Florenta si directorul revistei lunare a CUN:  UFO Notiziario. A infiintat si organizat Simpozioanele Internationale OZN din Republica San Marino. A fost singurul ufolog italian invitat sa participe la activitatea organismului oficial francez  Groupement d'Etude des Phenomenes Aerospatiaux Non‑identifies (GEIPAN). A fost consultant al grupului international SETI care a elaborat “protocolul SETI post-detectie”  pentru cazul in care s-ar identifica in mod cert, prin programele SETI, existenta unor fiinte inteligente extraterestre.  

La intalnirea de la ASFAN, Pinotti a declarat ca e pentru prima oara in Romania dar este de treizeci de ani prieten al scriitorului Ion Hobana, presedintele ASFAN. A subliniat ca Ion Hobana are un merit exceptional, fiind primul care a facut cunoscuta occidentului cazuistica OZN din fostul “lagar socialist”, printr-o carte care a aparut in anii saptezeci in cinci limbi de circulatie. A fost o revelatie, intrucat s-a vazut ca persoane din zone atat de diferite, care nu s-au cunoscut si care nu aveau cum sa se influenteze, au observat aceleasi fenomene, cu detalii similare si au facut fotografii reprezentand obiecte asemanatoare ca aspect. S-a vazut deci ca e un fenomen global, care nu afecteaza doar anumite tari occidentale.

Roberto Pinotti a povestit ca a avut sansa ca, la varsta de 12-13 ani, sa aiba acces la o multime de materiale privind OZN-urile, fenomenele paranormale, paleoastronautica etc. gratie unei bunici care era pasionata de aceste subiecte. Pentru a se lamuri mai bine, Pinotti a scris atunci scrisori, in engleza, principalelor personalitati din prima generatie de ufologi, inclusiv din est, intrand in corespondenta cu acestia. Nimeni nu l-a intrebat ce varsta are. In felul acesta a adunat un volum impresionant de documente, unele unicat. In 1967 a infiintat o organizatie italiana de profil, iar in 1977 l-a invitat si pe Ion Hobana la cel de al doilea congres OZN organizat in Italia.

Considera ca ufologia nu e o chestiune de credinta ci de fapte, iar fapte sunt multe. A amintit in acest sens intre altele de faimoasele dosare OZN ale KGB-ului, pe care le-a obtinut in copie de la Boris Surinov, un ufolog rus de certa seriozitate.

In Europa exista la ora actuala o deschidere mai mare a oficialitatilor spre problematica OZN decat in SUA. Acolo, inca din ianuarie 1953, prin asa numitul “panel Robertson” (rezolutia acestuia este azi disponibila) s-a stabilit ca trebuie dusa oficial o politica de ridiculizare a fenomenului OZN in ochii marelui public si de ridiculizare a celor ce se ocupa de OZN-uri. Tot acolo s-a stabilit ca mass media americana (ziare, carti populare, cinematograful, televiziunea) trebuie sa pregateasca “corect” publicul, iar organizatiile civile care studiaza fenomenul OZN trebuie infiltrate si atent monitorizate dat fiind potentialul acestora de a influenta opinia publica intr-o directie nedorita. Chiar Allen Hynek i-a declarat in 1985, personal, lui Pinotti ca serviciile americane au folosit Hollywood-ul in scop de propaganda in acest sens, utilizand tehnici de regie, mesaje subliminale etc. Putea fi si o strategie de a dezvalui prezenta extraterestrilor treptat, cu pasi foarte mici, pentru a evita traumele si bulversarea culturala devastatoare care ar fi urmat daca se facea public intregul adevar.  

Roberto Pinotti a efectuat investigatii personale in cazul presupusei prabusiri a unui OZN la Roswell, la inceputul lunii iulie 1947. El a stat de vorba in doua randuri (1991, 1997), la fata locului, cu un numar de martori. Locotenentul Valter Haut, ofiterul de relatii cu publicul al bazei militare, cel care a dat comunicatul oficial conform caruia armata americana a recuperat si este in posesia unei “farfurii zburatoare”, i-a declarat ca insusi William Blanchard, comandantul bazei militare de la Roswell i-a cerut sa faca acest comunicat. Opinia sa era ca s-a recuperat o nava pilotata. Ofiterii bazei l-au asigurat asupra acestui fapt si au spus ca au fost recuperate si cadavrele a doi omuleti; ei nu se puteau insela in acest sens. Pinotti a vorbit in 1997 si cu un alt fost ofiter, care a fost de fata cand resturile OZN-ului au fost incarcate intr-un bombardier B52. Haut a murit acum cateva luni, dar a lasat, intr-un plic sigilat care trebuia deschis dupa moartea sa, o declaratie, data sub juramant in fata unui notar. In acest document el intareste ceea ce declarase in timpul vietii, dar recunoaste in plus ca a vazut cu ochii lui obiectul recuperat si pe cei doi omuleti care erau acoperiti cu un cearsaf. Mai mult, aduce si un element inedit: generalul Roger B. Ramey, comandantul bazei militare de la Fort Worth, a venit de urgenta la Roswell, iar aici, impreuna cu colonelul William Blanchard si cu Valter Haut au pus la cale detaliile prin care totul va fi musamalizat, iar ziaristilor li se va prezenta la Fort Worth, in locul obiectului gasit, doar un simplu balon meteorologic, spunandu-li-se ca a fost o regretabila eroare. Cei de la Roswell s-au conformat militareste. Blanchard va fi trimis apoi imediat intr-o vacanta neplanificata, pentru a nu mai fi gasit de presa. Mai tarziu va face o cariera stralucita, ajungand general cu patru stele si adjunct al sefului marelui stat major, cariera care putea inca urca daca nu ar fi intervenit moartea sa neasteptata in 1966.

Pinotti a stat de vorba la Roswell si cu Glenn Dennis, proprietarul unei firme de pompe funebre din oras, care avea contract cu baza militara. Acesta i-a declarat ca a primit doua telefoane de la ofiterul de la morga bazei. Telefoanele se interesau de niste sicrie pentru copii care puteau fi inchise ermetic si de proceduri de pastrare a cadavrelor. In noaptea care a urmat, ducand cu masina sa un militar accidentat la spitalul bazei, Dennis a vazut in curte un camion cu prelata in care erau fragmente metalice, deci a dedus ca avusese loc un accident. Conform contractului, in astfel de cazuri trebuia sa fi fost anuntat si el, deci s-a interesat ce s-a intamplat. Un ofiter, auzindu-l, a intrebat cum de i s-a permis sa intre in incinta bazei si, in ciuda protestelor lui Glenn, a dat ordin la doi militari sa-l dea imediat afara. Pe drum s-a intalnit cu o asistenta medicala pe care o cunostea bine si care acum era extrem de bulversata. Aceasta ii va spune ulterior ca participase la autopsia omuletilor recuperati. Era foarte speriata. In zilele urmatoare ea va fi mutata in Marea Britanie, iar mai tarziu o scrisoare a lui Glenn trimisa ei se va intoarce cu mentiunea “destinatarul decedat”. Investigatii facute de Pinotti pentru a identifica persoana par sa dovedeasca faptul ca ea a fost supusa unei schimbari de identitate pentru a i se pierde urma.  

Roberto Pinotti si-a indeplinit stagiul militar, ca ofiter, in Brigada III Rachete de langa Venetia, de fapt o baza NATO in care se gaseau si militari americani. Cu aceasta ocazie el a avut ocazia sa observe multe semnale radar inexplicabile, pe care le-a corelat cu observatiile vizuale facute de la sol. In 1971, cu doua luni inainte de a-si termina stagiul, comandantul, care-i cunostea preocuparile, i-a cerut sa faca o informare despre fenomenul OZN pentru ofiterii superiori ai bazei. In timp ce-si pregatea expunerea, a fost abordat de doi militari americani, care i-au spus ca au cunostinta ca guvernul SUA detine resturile unor OZN-uri prabusite si cadavrele unor extraterestri. Atunci nu a luat in serios aceasta informatie, intre altele deoarece istoria cazului Roswell a stat ingropata pana in 1979 cand mai multi investigatori OZN au gasit cateva zeci de martori ai evenimentului, dispusi sa vorbeasca. Abia atunci Pinotti si-a pus problema ca poate cei doi americani stiau mai multe si i-au vorbit intrucat l-au vazut in uniforma militara.

In Europa a existat o deschidere mai mare a oficialitatilor fata de fenomenul OZN decat in SUA. Francezii au infiintat in 1977, la centrul de cercetari spatiale de la Toulouse, biroul GEIPAN care sa se ocupe de acest fenomen. In Italia, dupa un val de observatii din 1978, in 1979 aviatia militara a primit sarcina sa raporteze si sa colecteze toate cazurile de fenomene aerospatiale neidentificate. Sunt peste 400 de cazuri extrem de serioase. De pilda, la un moment dat, un obiect misterios stationa deasupra golfului Venetiei. Incercarile de identificare au esuat. In momentul in care era cat pe-aci sa se dea comanda de ridicare a interceptoarelor, misteriosul obiect a trimis la sol codurile de identificare ale unui avion de vanatoare italian. Militarii n-au avut ragazul sa se relaxeze prea mult, deoarece obiectul a tasnit brusc, cu 10000 de kilometri pe ora, viteza imposibila pentru avioanele pamantene, si a disparut. Abia atunci s-a constatat ca avionul cu codul de identificare trimis din vazduh era de fapt la sol, la Brescia, iar pilotul sau dormea.

Bineinteles, s-a vorbit tot timpul ca OZN-urile ar fi arme secrete. Dar, dincolo de o manevrabilitate pe care n-ar suporta-o nici un pilot uman, OZN-urile prezinta de 60 de ani aceleasi caracteristici. Cum se face ca niste „arme secrete” nu intra in fabricatie de serie nici dupa 60 de ani? De ce nu s-au folosit pe campul de lupta, desi ar fi fost situatii in care ar fi putut decide invingatorul?

Roberto Pinotti s-a referit si la faptul ca documente care au iesit la iveala incepand din 1996 vorbesc de posibila recuperare a unui OZN cazut nu departe de Milano si depozitat apoi intr-un hangar din provincia Varese. Benito Mussolini a dat ordin sa se infiinteze pentru studiul acestuia ca si a altor aparitii OZN asa numitul „Gabinetto RS/33” prezidat la inceput de Guglielmo Marconi si care a activat intre 1933 si 1941. Obiectivul sau principal a fost sa incerce construirea unor aparate de zbor asemanatoare; astfel au aparut proiectele unor „aripi zburatoare” si ale unor aeronave de forma lenticulara. Dupa 1941 se pare ca aceste proiecte au fost preluate de Germania. Aparent deci, primul guvern care s-a preocupat oficial de fenomenul OZN a fost cel italian.

In incheiere Pinotti a subliniat ca la ora actuala stiinta nu accepta ca OZN-urile sunt vehicule interstelare, pe motive de tipul celor ca nu poate fi depasita viteza luminii, iar o calatorie ar trebui sa dureze zeci de mii de ani. Dar cine garanteaza ca maine nu vom descoperi alte cai de contact, de pilda prin plierea spatiului intr-o a patra dimensiune.

Daca OZN-urile sunt pilotate de vizitatori nepamanteni, de ce ei nu ne contacteaza oficial? Carl Jung a aratat inca in 1960 ca in cazul unui contact cu o civilizatie extraterestra „fraiele ne-ar scapa din maini [...] ne-am regasi fara vise, am descoperi ca aspiratiile noastre intelectuale si spirituale sunt atat de depasite incat ne-ar lasa complet paralizati”. Poate stapanii OZN-urilor stiu aceasta si de aceea evita o implicare mai serioasa in existenta noastra.

Bineinteles trebuie sa avem rabdare pana astfel de idei vor fi acceptate. Pinotti l-a citat si pe Max Planck care a spus ca „un nou adevar stiintific nu triumfa convingandu‑si adversarii si luminandu‑i, ci, mai degraba, pentru ca adversarii sai pana la urma mor si se ridica o noua generatie, careia acel adevar ii apare ca firesc”. Ar trebui sa renuntam la prejudecata conform careia toata stiinta se gaseste in cartile de scoala si la afirmatiile de tipul „asta nu poate exista intrucat contrazice teoria”, incercand sa le inlocuim prin „asta exista, sa incercam sa intelegem de ce”.