FENOMEN DEOSEBIT
OBSERVAT CU APARATURA  RADAR IN ROMANIA

Ion Lazeanu

 Am lucrat ca fizician, meteorolog principal, la laboratorul RADAR (Fizica atmosferei) la Institutul National de Meteorologie si Hidrologie din Bucuresti, incepand din 1967. Observarea fenomenelor meteorologice se executa, din ora in ora, 24 de ore din 24, prin serviciu permanent, in ture.

In 1967 s-a instalat la Institut un radar englezesc, tip Plessey, instruirea personalului fiind facuta de specialisti din Anglia si S.U.A. In anul 1971 aparatul Plessey a fost inlocuit cu o instalatie MRL-2, fabricata in fostul U.R.S.S., instruirea facand-o un inginer de la firma fabricanta. Radarul avea o raza de lucru pentru 300 kilometri si o deschidere unghiulara mica, tipica radarelor meteorologice.

In timpul unor observatii de rutina, cu acest radar, intr-o noapte din luna august 1986, la ora 2.00, pe ecranul aparatului a aparut, foarte bine definita, o linie orizontala, de circa un centimetru lungime. Pozitia obiectului care a produs reflectia, era stationara. Prin mijloace specifice radar am constatat ca el se afla la distanta de 275-280 km sud-vest de statie, aproximativ deasupra orasului Sofia (Bulgaria), la o inaltime de 30000 metri. Utilizand manevrele manuale, am oprit, circa 4-5 minute, fascicolul radar pe “obiect”, timp in care acesta a ramas nemiscat. Apoi, cu o miscare aproape instantanee, a disparut. L-am regasit imediat, pe aceeasi verticala, cu circa 5000 metri mai jos. Continuand observatia, dupa un timp a disparut din nou, fiind regasit in pozitia initiala. Am experienta in observarea aparatelor de zbor pe radar, posed de asemenea un brevet de pilot. Obiectul nu semana cu nimic cunoscut.

In perioada respectiva eram de serviciu noaptea la acest radar din 4 in 4 zile. Am observat misteriosul “obiect” aproape de fiecare data, timp de trei-patru saptamani, in acelasi loc. Durata observatiilor s-a situat intre 3 minute si 20 de minute. Am mai zarit acest obiect, in aceeasi perioada, de cateva ori, deasupra orasului Cluj-Napoca (Romania), aflat la circa 300 km nord-vest de Bucuresti. Dupa aceasta obiectul a disparut si nu l-am mai putut detecta, cu toate insistentele depuse.

Obiectul a reaparut in luna februarie 1988, din nou in zona orasului Sofia si tot noaptea, la orele 2.00-4.00, in conditii de atmosfera linistita si cer senin. Observatiile s-au realizat in mai multe nopti. Din nou s-au repetat cunoscutele miscari pe verticala. La circa o luna de la reaparitie a intervenit o schimbare; obiectul a disparut la un moment dat cu aceeasi miscare instantanee, dar de aceasta data orizontal, fiind regasit la circa 200 kilometri spre est, in zona orasului Varna (Bulgaria), aflat la circa 250 km sud-est de Bucuresti. L-am gasit dupa o cautare de circa un minut, deci distanta aceasta a fost strabatuta intr-un timp foarte scurt, aproape instantaneu. In urmatoarele ture de servici am urmarit miscarile obiectului in aceasta noua pozitie. Din nou efectua miscari rapide in sus sau in jos, in momentul cand opream fascicolul asupra sa. La una dintre aceste observatii, instalatia radar a iesit din functiune cu o bufnitura surda. Nu am mai repornit aparatul decat peste o ora, la urmatoarea observatie de rutina. Atunci, dupa manevrele obisnuite, instalatia a pornit fara nici un fel de probleme. “Obiectul” nu mai era insa vizibil. Dupa acest incident, nu am mai studiat misteriosul obiect. L-am zarit de mai multe ori, dar nu am mai oprit aparatul pe el. Mentionez ca electronistul, chemat a doua zi dimineata dupa incident, nu a gasit nici o explicatie pentru oprirea radarului. Acesta a functionat de altfel fara probleme in perioada urmatoare.

Dimensiunile “obiectului” se pot estima prin analogie. Pe ecranul unui radar similar, care lucreaza pe litoralul Marii Negre, un vapor de mare tonaj (de pilda de 200 metri lungime), aflat la 35-40 km de tarm, apare tot ca o linie orizontala de circa 1 centimetru. Avand in vedere distanta de 275-280 km, “obiectul” putea avea lungimea de cel putin 1500 metri. Mai trebuie remarcata viteza fantastica de deplasare, atat vertical cat si orizontal, precum si proprietatea de a reflecta razele radar.

NOTA  - In urma unor comentarii la adresa articolului de mai sus, contestand posibilitatea de a "fixa" radarul pe o tinta, autorul precizeaza ca exista o deosebire intre radarele militare si cele meteorologice. Astfel:

-  radarele militare lucreaza in sistem conjugat cu radioaltimetrul (azimut/distanta) cu care se pot urmari tinte cu dimensiuni mici, cum ar fi aeronavele. Aceste aparate emit un fascicul cu deschidere unghiulara mare. Sunt doua antene, una care se misca in plan orizontal si alta in plan vertical, tintele putand fi observate numai cand aceste antene sunt in miscare.

- radarele meteorologice, cum este aparatul MRL-2, au o deschidere unghiulara mica, scopul fiind observarea unor tinte cu dimensiuni mari si cu miscare foarte lenta (sisteme noroase). Se emit microimpulsuri de radiounde, la intervale de 2 microsecunde. In momentul "prinderii" unei tinte, impulsurile sunt reflectate inapoi, spre antena aflata in aceeasi pozitie. Amplificate si trecute prin sistemele electronice ale aparatului, ele sunt redate pe ecran ca un "ecou". Astfel, o tinta poate fi observata pe ecran chiar cu antena oprita asupra acesteia, ceea ce nu ar fi posibil cu un radar militar.