|
Cazul Certesti
Despre
cazul Certesti s-a scris destul de mult in presa, s-au difuzat si
reportaje televizate. Profitand de invitatia, care mi-a fost facuta de
domnul Mihai Badescu, sa insotesc in ziua de 12 august 1996 echipa de
filmare a TVR1 la fata locului si sa fac comentarii, impreuna cu
scriitorul Calin Turcu, la cele declarate de martori, am discutat cu
numerosi localnici, conturandu-mi o parere personala asupra celor
petrecute.
In noaptea de 8 spre 9 iulie 1996 (in presa a aparut 7 spre 8!)
plutonierul de politie Marian Mancu si paznicul Marcel Rusu
isi faceau rondul prin comuna (satul) Certesti (jud. Galati). In jurul
orei 0.30, facandu-i-se foame, plutonierul Mancu vrea sa se abata pe acasa
sa manance ceva. Locuinta sa este intr-un bloculet de un etaj, aflat pe
partea cealalta a soselei asfaltate fata de postul de politie. Intrarea in
bloc se face prin spate. Politistul urma sa lipseasca cel mult de zece
minute; intre timp paznicul Rusu urma sa il astepte in strada. Abia a
trecut plutonierul de coltul blocului cand a auzit un vajait ciudat si a
simtit un curent puternic de aer. S-a intors si a vazut pe sosea ceva
care "improsca lumini colorate albastrui-rosietice si care facea vum-vum".
In primul moment crede ca e girofarul de la masina unui echipaj al
politiei din Galati venit in control. Apropiindu-se a vazut ca obiectul
era un OZN plutind deasupra soselei iar langa el se misca un omulet cu
infatisare neobisnuita. Striga "paza!” Ca raspuns, Rusu, care se
ascunsese, de frica, in santul de la marginea drumului, varat pe jumatate
sub un podet, la doi-trei metri de obiect, a scos capul din sant spunand:
"dom' Marian Satana!".
Paznicul Maricel Rusu declara ca imediat ce plutonierul "a dat coltul"
mergand spre locuinta sa, a aparut "o falfaiala de sus...". El statea
rezemat de gard, deci n-a vazut foarte bine aparitia obiectului. La
inceput si-a zis ca-i defect neonul de la iluminatul stradal. Si-a zis ca
poate "il bate vantul". Obiectul a coborat usor, fara zgomot. Cand a zarit
luminile, paznicul si-a zis ca e un echipaj de politie venit in control
sau ceva in genul acesta si ca va avea "cu cine sta pana dimineata de
vorba". S-a speriat abia cand a vazut ca obiectul “nu s-a apropiat de
pamant". El si-a zis ca "nu-i treaba buna asta" iar cand au aparut si trei
umanoizi s‑a ascuns in sant. Dupa propriile declaratii "cand i-am vazut
cum erau, cand am vazut starea lor de uratenie, mi-am zis ca astia nu-s
de-ai nostri... apoi m-am speriat si am coborat in sant... (sa) ma ascund
ca daca cumva... ca n-am vazut (asa ceva) in viata mea...".
Obiectul, dupa descrierile concordante ale celor doi, era discoidal, avea
diametrul de circa 5-6 metri si circa 2-2,5 metri inaltime. Un desen il
infatiseaza cu o forma oarecum de palarie. OZN-ul plutea la circa jumatate
de metru deasupra soselei si se clatina usor. Avea de jur-imprejur un brau
luminos "continuu", "ca un curcubeu" cu lumini albe, rosii, albastre (sau
verzi in alte declaratii), care palpaiau. Luminile nu au fost vazute
rotindu-se dar erau "sterse asa..." si trecand unele intr-altele: "din
verde pornea rosu...". Dedesubt obiectul avea o lumina puternica, alba.
Nici unul dintre cei doi n-a vazut usi sau geamuri.
Inainte ca plutonierul sa plece de langa coltul blocului, OZN-ul a decolat
perpendicular, "s-a urcat o data in sus", moment in care luminile sale au
devenit mult mai puternice, si dupa aceea a luat-o cu o viteza foarte
mare, spre est. Dupa Maricel Rusu "a disparut cu o vijelie mare", "a
luat-o intr-o directie care nici nu mi-am dat seama... ca a fost un timp
scurt...". Felinarul de neon care asigura iluminarea stradala s-a stins in
momentul decolarii, dar si-a revenit de la sine, "fara sa puna nimeni
mana", in circa jumatate de minut.
Fapturile umanoide au fost vazute mai bine de paznicul Rusu. Plutonierul
Mancu a zarit una singura, si pe aceea din spate. Inaltimea lor a fost
apreciata la circa un metru, poate mai mic, dar poate chiar mai mare ("ca
un copil de sase ani"). Paznicul Rusu spune ca fapturile se invarteau in
jurul navei boscorodind si bolborosind neinteligibil, "ca ploaia intr-un
burlan". Aveau, dupa descrierile concordante ale celor doi martori, o
infatisare de "avorton" (in sensul de "neimplinit" cum se va preciza
ulterior). Erau complet lipsiti de par (desi intr-o alta declaratie
paznicul ii califica drept "parosi"; dar se pare ca a vrut doar sa
accentueze cat erau de urati). Aveau capul mare alungit spre spate si un
fel de bube, de ciuperci, pe crestet. Aratarile aveau urechi mari,
clapauge, nu ascutite, mari cat palma
unui om. Fata era alba, ochii mari, dar nici unul dintre martori nu a
observat cum erau nasul sau gura. Corpul era acoperit de solzi gri
metalizat; "imbracamintea lor, ca o fi fost imbracaminte sau ce-o fi fost,
era... ca solzii de pesti, asa stralucea...". Martorul Rusu declara ca n-a
vazut daca omuletii erau incaltati sau nu. Abdomenul era relativ mare si
flasc. Bratele erau extrem de subtiri "cat doua degete" dupa aprecierea
politistului Mancu, iar dupa ale lui Rusu "mainile erau aiurea dom'le,
nici nu pot sa-mi dau seama... nu erau normali ca noi...". Martorii nu pot
preciza daca fapturile mergeau sau pluteau deasupra solului, inclinand
catre aceasta a doua varianta, in ciuda verosimilitatii scazute. Asa cum
spune Maricel Rusu "nici nu pot sa-mi dau seama cum mergeau... astia parca
erau beti...".
Nu au ramas urme pe sol. Un cires enorm aflat in locul respectiv a avut
frunzele ofilite si fructele stafidite, deshidratate, pe circa 15% din
coroana, pe partea in care se spune ca a aterizat si apoi a decolat
obiectul. Fenomenul ar putea fi efectul unor microunde. Se spune ca a doua
zi dimineata au fost vazute pe jos frunze,
crengi si fructe rupte. Exista un satean care afirma ca le-a rupt el. Se
mai spune ca ar fi fost si alte urme, vazute de sateni dar sterse de
ploaia torentiala de a doua zi. Nu s-au facut determinari ale
radioactivitatii sau alte masuratori de acest tip.
Plutonierul Mancu declara ca, dupa disparitia obiectului, "am mai stat
cateva secunde... omul era in marginea santului, l-am luat, am venit pe
aici, nu stiam unde sa-l duc... el spunea ca-i este rau... l-am dus acolo
pe iarba, unde-i semnul ala de circulatie... pe urma m-a intrebat - dom'
Marian, ati vazut Satana?". Revenindu-si dupa incident, cei doi martori
s-au decis totusi sa continue patrularea. Dupa circa un sfert de ora, a
aparut un tractorist - Nicu Chicos care se intorcea acasa. L-au
oprit la control si l-au chestionat daca a vazut OZN-ul. Tractoristul
declara ca plutonierul l-a intrebat “ci-ca "ati vazut ceva? ", "ce sa
vad?" prima data nu mi-am dat seama... dupa ce-a povestit dansul atunci am
zis... "stati asa ca si eu am vazut o lumina pe cer... dar ce-o fi fost,
nu pot sa-mi dau seama"“. Intr-adevar, el a vazut o lumina, impreuna cu
sateanul Emil Bugeac din Carlomanesti, in timp ce erau cu
combinele pe camp, la vreo trei kilometri de Certesti, asteptand schimbul
de noapte. Interviul facut peste o luna cu cei doi nu este insa foarte
concludent. Lumina pe care au vazut-o trecuse oarecum paralel cu sediul de
comuna, pe la orele zece jumatate - unsprezece. Era mai mare decat
stelele, aborda un joc de lumini. Au stat mai mult timp la indoiala daca
n-a fost cumva un avion.
Au existat si alte marturii concordante. Sateanul Gheorghe
Ghenghea declara ca in ziua si la ora respectiva urmarea, impreuna cu
fiica lui, "Cerbul de aur" la televizor. Dintr-odata imaginea a inceput sa
joace, s-a stins, s-a restabilit pentru un moment, s-a stins din nou, dupa
care s-a restabilit definitiv, fara probleme. In casa nu ardea nici o alta
lumina, deci nu si-a dat seama daca n-a fost cumva un deranjament general
pe reteaua electrica. Martorul a iesit in curte cu gandul sa intrebe
vecinii daca au avut si ei probleme dar aparent in jur totii dormeau.
Televizorul (color) era relativ nou si nu au fost probleme cu el nici pana
atunci nici dupa aceea. Satenii spun ca au fost si alte deranjamente in
aparatura electrica din zona dar nu am verificat daca aceste afirmatii se
confirma sau nu.
Stefan Dumitru Carje, din satul Cotoroaia, aflat la circa 4 km nord-est de Certesti, a fost
trezit de latratul cainilor, in aceeasi noapte "pe la unu si douaspe
minute era, chiar m-am uitat la ceas...". Privind pe fereastra, martorul a
vazut o lumina "foarte puternica" in curte, a iesit afara din dormitor s-o
vada mai bine. Nu a vazut nici o sursa, doar "o raza foarte extinsa... o
lumina deosebita, galben spre rosu... ceru' rosu si pamantu' rosu...".
Lumina "era sus, la inaltime" deasupra casei; era "o lumina cum n-am mai
vazut... (desi) am saizeci si doi de ani... trei ani de armata am facut la
aviatie...". Lumina era atat de puternica incat ar fi putut citi ziarul la
ea; nu avea o forma sau o sursa precisa ci invaluia totul. Razele veneau
de undeva de sus "se revarsau... din partea apusului"; nu putea sa fie
deci nici Luna. De altfel Luna nici nu era vizibila in perioada aceea, iar
lumina era cu totul alta decat lumina Lunii. Martorul s-a uitat daca
animalele din ograda si acareturile sunt in ordine; "animalele erau in
picioare, stateau, nu speriate, pasarile nu s-au auzit caraind sau
cotcodacind... cainii latrau intr-adevar...". Dupa ce a stat putin, a
reintrat in camera, dar n-a trezit-o nici pe nevasta-sa nici pe cei doi
nepotei... A stat asa vreo trei minute, la marginea patului, uitandu-se pe
fereastra, gandindu-se "ce poate sa fie cu luminatia asta"... In momentul
in care se gandea s-o trezeasca totusi pe nevasta-sa, a vazut ca lumina
"s-a tot subtiat, s-a subtiat... asa usor, usor... sa zic ca trei minute
ar fi durat pana a disparut lumina aia puternica si a ramas lumina
noptii...". El precizeaza mai tarziu: "am vazut ca o ceata care se ridica
la o inaltime oarecare si dupa aia se tot pierde in vazduh...".
Exista si alte marturii care par sa ateste trecerea unui OZN prin zona in
aceeasi seara, intre altele semnalarea profesoarei Felicia Constantin din
Tulcea, bine mediatizata in zilele care au urmat.
Credibilitatea martorilor este destul de ridicata. Plutonierul de politie
Marian Mancu (circa 30 de ani) a fost tehnician veterinar, apoi a
absolvit scoala de subofiteri de politie din Slatina; este casatorit, are
doi copii si nu este cunoscut cu antecedente medicale. Majoritatea
satenilor, inclusiv primarul
Gheorghe Nechifor,
il considera o persoana serioasa, cu preocupari laudabile spre istorie si
posedand o biblioteca destul de frumoasa. A avut initiative spre
inzestrarea satului cu un monument al eroilor. Plutonierul declara sincer
ca desi a auzit inainte de OZN-uri, n-a crezut in existenta lor si nu l-a
preocupat subiectul.
 |
Marian Mancu impreuna cu autorul
acestui articol, in 1999
|
Paznicul Maricel Rusu (41 ani) are doar sase clase, dar in
realitate pregatirea sa este inferioara acestui nivel. El citeste foarte
putin, nu-l intereseaza problemele stiintifice sau parastiintifice si in
particular n-a auzit inainte mai nimic despre fenomenul OZN. Era deci
imposibil sa inventeze detaliile pe care le-a redat in marturiile sale si
care sunt identice cu cele semnalate in numeroase alte cazuri de intalniri
de gradul III. Tocmai marea asemanare a celor relatate de cei doi cu
“fenomenologia tipica” binecunoscuta din sute de alte cazuri similare
citate in literatura (evident si diferentele de rigoare, intr-o proportie
din nou “tipica”), constatate fara prejudecati si patima, reprezinta o
dovada foarte importanta pentru credibilitatea intregii istorii. E drept,
ar fi fost recomandabile expertize suplimentare: psihiatrice si cu
detectorul de minciuni. Ipoteza unei "intoxicari" este insa deosebit de
improbabila. Martorii nu aveau pregatirea s-o realizeze atat de verosimil,
iar incoerentele, din nou similare celor intalnite in alte cazuri
acceptate ca reale, ca si lipsa unei motivatii, par sa excluda si o
interventie oculta, din afara comunei, care sa fi instrumentat incidentul.
Maricel Rusu este un om cu frica lui Dumnezeu, fara a fi bigot sau macar
practicant. Aceasta explica si faptul ca prima sa ipoteza a fost ca l-a
vazut pe Satana si sperietura care a urmat acestei constatari. N-a suferit
de boli psihice, a facut armata la geniu. Satenii nu-si amintesc sa mai fi
mintit pana acum. Desi mai bea uneori, nu a fost vazut niciodata beat in
adevaratul sens al cuvantului. Cu putin timp inainte de intamplarea in
cauza mana paznicului a fost muscata de un cal; drept urmare martorul a
fost in tratament medical care i-a impus sa se abtina de la alcool doua
luni de zile, inclusiv in perioada respectiva, deci nu bause in seara
aceea. Rana, urata, era evidenta si in perioada in care s-a facut
interviul.
Au existat si unele contestatii, e drept minoritare. O profesoara de
matematica din localitate spunea - "cum de eu n-am auzit si n-am vazut
nimic, desi nu dormeam la ora aceea?". Un altul spune ca obiectul era de
fapt "Mercedes"-ul sau care a fost confundat cu un OZN. S-a spus chiar ca
politistul a facut presiuni asupra unor sateni "sa spuna ei de OZN". Din
pacate o parte din contestatari sunt persoane sau rude ale unor persoane
carora politistul le-a intocmit anterior acte pentru diverse contraventii.
S-a mai spus ca OZN-ul n-ar fi putut ateriza din cauza firelor electrice
si de telefon de pe ambele parti ale soselei, fire care si traverseaza
drumul din loc in loc. Obiectia nu sta in picioare; la dimensiunile
descrise, OZN-ul putea ateriza si decola comod.
Intamplarea de la Certesti are deci suficiente argumente pentru a fi
calificata drept o intalnire de gradul III. Dar ne putem pune o
justificata intrebare - nu cumva a fost chiar mai mult? De pilda o
intalnire de gradul IV?. Un prim argument ar putea fi faptul ca in
zilele care au urmat incidentului plutonierul Mancu s-a simtit slabit si
lipsit de chef; a declarat ca i-e teama sa nu fi fost iradiat. Paznicul
Rusu a avut cosmare. Declara ca "la vreo doua nopti i-am visat... visam
asa cum stateam in sant", dupa care se trezea inspaimantat din somn. El
adauga "nu ma speriam daca nu-i vedeam asa urati... da' in halul cum i-am
vazut... eu m-am speriat...".
Am incercat sa aflu daca cei doi au avut sentimentul unei lacune de
timp. Aparent, nici unul dintre ei nu crede sa fi existat vreun
indiciu in acest sens, ceea ce bineinteles nu inseamna ca o astfel de
lacuna nu putea exista. Pentru o dovada ar fi fost insa nevoie de o
jalonare foarte precisa a evenimentelor in desfasurarea lor. Din pacate
plutonierul Mancu declara ca "n-aveam ceas la mine; nu-l port ca mi s-a
rupt bratara... Rusu, care nu avea nici el ceas, crede ca a vazut obiectul
"nici doua minute... zic doua minute... cand a aparut plutonierul, ei au
si zburat...". Nu au fost capabili, nici unul, sa jaloneze mai exact
scurgerea evenimentelor.
Totusi au existat anumite lacune in continuitatea evenimentelor.
Nici unul dintre martori nu-si aminteste sa fi vazut fapturile
coborand din OZN sau urcand la loc; nici nu-si pot explica pe unde ar fi
putut cobori sau urca o data ce nu au vazut usi sau alte cai de acces.
Maricel Rusu declara "n-am vazut pe unde-or coborat... ei se-nvarteau
de-acuma...". La plecarea obiectului situatia s-a repetat, astfel incat in
momentul in care OZN-ul si-a luat zborul omuletii pur si simplu nu mai
erau acolo fara ca cineva sa-i fi vazut urcand in obiect. Acelasi martor
declara: "ei au disparut, dar n-am bagat de seama in ce fel au disparut...
nu stiu pe unde au intrat, dar eu nu i-am vazut intrand...". Plutonierul
Mancu recunoaste ca nici el nu-si poate explica disparitia omuletilor.
Observarea a durat, dupa aprecierea sa, doar patru-cinci secunde...
Exista in literatura numeroase cazuri similare, in care martorii au avut
impresia ca o intalnire de gradul III a durat doar cateva secunde sau
minute, ca ulterior, de pilda sub regresie hipnotica, sa iasa la iveala o
intalnire de gradul IV mult mai lunga. Pentru a trage o concluzie, s-ar fi
impus o examinare a martorilor prin regresie hipnotica sau proceduri
echivalente. Din pacate ele nu sunt inca la indemana investigatorilor din
tara
noastra.
O alta curiozitate revelata de vizita facuta la Certesti a fost ca au
iesit la iveala numeroase alte observatii foarte interesante ale unor
OZN-uri, care n-au fost raportate nicaieri si asupra carora nu mai
insistam aici. Ele ar fi ramas necunoscute daca incidentul principal nu
le-ar fi "starnit". Ne putem gandi cate cazuri similare exista in diverse
zone ale tarii noastre.
Dan D. Farcas
|
