CAUTAREA INTELIGENTEI EXTRATERESTRE

Dr. Harald Alexandrescu

 -(TEXT FORMULAT IN ANUL 1987)-

             Pentru a aborda problema existentei altor civilizatii, respectiv a exstentei vietii si in alta parte decat pe Pamant, trebuie mai intai sa raspundem la o intrebare fundamentala: ce este viata?

            In "Dialectica naturii", Engels [in anul 1987, cand a fost scris articolul, nu prea aveam o varietate de posibilitati din care sa alegem citatele; eu refuzam cu desavarsire sa citez din clasicii marxismului si ai materialismului dialectic, dar, punctual, scrierile lui Enghels nu le respingeam intru totul - n.a.] defineste viata ca fiind "modul de existenta al corpurilor albuminoide al carui moment esential este permanentul schimb de substanta cu natura externa inconjuratoare; o data cu incetarea acestui schimb, inceteaza si viata, ceea ce duce la descompunerea albuminei". Alti autori precizeaza ca din multimea caracteristicilor ce definesc o viata, doua par a fi in general si esentiale, pentru intreaga lume vie: 1. capacitatea de a pastra in anumite structuri intreaga informatie necesara alcatuirii si devenirii; 2. proprietatea de a transmite cat mai fidel aceste informatii descendentilor, ceea ce reprezinta codul genetic. Cu totii sunt insa de acord ca la baza vietii (terestre sau universale) stau cateva elemente fundamentale: carbon, hidrogen, azot, oxigen, fosfor si sulf. Dintre toate acestea rolul principal ii revine carbonului, chimia vietii confundandu-se pana la un punct cu chimia carbonului. Ar putea exista fiinte care sa se bazeze pe alte chimii? Ca de pilda, a siliciului, a fluorului, a amoniacului?

            Dupa cum arata chimistul Urey, laureat al premiului Nobel, "noi cunoastem bine chimia compusilor unor elemente (ca cele mai sus mentionate) pentru a conchide ca in asemenea medii nu se pot dezvolta reactii chimice complexe, analoage acelora care au dus la materia vie". Totodata, legatura dintre doi atomi de carbon are aproape de doua ori mai multa energie decat legatura similara dintre doi atomi de siliciu, ceea ce favorizeaza incontestabil carbonul. Asa incat, este putin probabil, daca nu imposibil, sa existe undeva in Univers fiinte bazate pe alte chimii decat cea a carbonului.

            In anul 1961, la Observatorul radioastronomic de la Green Bank, din Virginia de vest, SUA, a avut loc o conferinta la care au participat o serie de savanti renumiti din SUA. Cu acest prilej, Frank Drake a prezentat celebra formula care ii poarta numele si care contine factorii de care depinde posibilitatea stabilirii unor contacte cu alte civilizatii. In final, ea exprima numarul de civilizatii din Galaxie, contemporane cu a noastra, capabile sa stabileasca un contact cu noi.

            Primul factor defineste viteza de formare a stelelor din Galaxie, in timpul in care s-a format insusi Soarele nostru. In acest sens, conceptia clasica afirma ca stelele se formeaza din materia interstelara de mica densitate prin fenomenul de contractie gravitationala. Pe de alta parte, astrofizicianul rus Ambartumian si colaboratorii sai, sustin ca stelele se formeaza printr-un proces exploziv din corpuri supradense, cu proprietati nu prea cunoscute. Plecand de la datele clasice, pe baza rezultatelor concrete ale astrofizicii, participantii la conferinta au adoptat pentru acest factor valoarea 1, respectiv viteza de formare ar fi de 1 stea pe an.

            Al doilea factor reprezinta fractiunea din numarul total de stele care poseda planete. La data stabilirii formulei, nu se cunostea decat un singur sistem, proriul nostru Sistem solar. S-a apreciat ca un astfel de sistem poate exista teoretic si in alte parti ale Galaxiei, dimensiunile sale depinzand de conditiile initiale care ar sta la baza formarii sale, respectiv masa, densitatea si momentul cinetic a norului protoplanetar. Astfel, diferite sisteme ar putea avea un numar diferit de planete. [Acest material a fost initial redactat in urma cu 15 ani. Intre timp, datele problemei s-au schimbat sensibil, in prezent astronomii avand stabilite rezultate concrete privind existenta mai multor sisteme planetare, la aceasta data fiind deja identificate in jur de 100 de astfel de sisteme  - n.a.]. Participantii la conferinta au adoptat pentru acest factor valoarea 1/5.

            Al treilea factor reprezinta numarul planetelor dintr-un astfel de sistem, care prezinta conditii favorabile aparitiei vietii. Este evident ca intr-un astfel de sistem cu mai multe planete, exista sansa ca macar cateva sa se afle in zona care le-ar acorda conditii favorabile aparitiei vietii. Astfel, ca o planeta sa retina o atmosfera si o hidrosfera, apa fiind mediul primordial in care poate apare viata, este necesara o anumita masa si o anumita temperatura a planetei. La Conferinta de la Green Bank, pentru factorul respectiv s-au adoptat valori intre 1 si 5.

            Al patrulea factor reprezinta fractiunea din numarul total al planetelor, pe care viata a aparut efectiv. Acestui factor i s-a dat valoarea 1, considerandu-se, intr-un mod cam optimist, ca pe toate planetele la care exista conditii favorabile, viata a aparut efectiv.

            Al cincilea factor reprezinta fractiunea din numarul planetelor purtatoare de viata, pe care, in urma lungului proces evolutiv, a aparut si gandirea, inteligenta. Din aceleasi considerente de mai sus, si acest factor a primit valoarea 1.

            Al saselea factor reprezinta fractia societatilor care au ajuns la un stadiu tehnologic in care apar dorinta si posibilitatea realizarii contactelor cu alte civilizatii. La evaluarea acestui factor trebuie incluse si opiniile sociologilor, antropologilor si istoricilor. La conferinta susmentionata, factorul respectiv a primit valori cuprinse intre 1/10 si 1/5.

            In sfarsit, al saptelea factor, si ultimul, reprezinta durata de existenta a fiecarui stadiu de dezvoltare tehnologica, capabil de contacte cu alte civilizatii. Cu privire la acest aspect, trebuie sa fim constienti de faptul ca, potrivit tuturor legilor de dezvoltare ale Universului, chiar si o civilizatie se naste, ajunge la maturitate, iar apoi se stinge, de aceasta perspectiva nefiind scutita nici propria noastra civilizatie. Stingerea unei civilizatii poate sa intervina evolutiv, pasnic, sau dimpotriva, brusc, catastrofal. Cauzele care pot duce la incetarea existentei unei civilizatii sunt multe si complexe. Putem aminti aici un singur aspect. In actuala teorie a big-bang-ului, este posibil ca peste aproximativ 50 miliarde de ani, sa inceapa marea implozie, revenirea la samburele initial, in cadrul unui proces ciclic de expansiune a Universului.

            Tinand cont de toate aceste aspecte, formula lui Drake da doua valori extreme: de la 20, la 20 milioane posibilitati. Prima cifra este o valoare pesimista. 20 de civilizatii in intreaga Galaxie, reprezinta o civilizatie la 10 miliarde de stele. Valoarea a doua, optimista, indica o civilizatie la 10.000 stele. Dar oricum, pentru o calatorie pana la o astfel de civilizatie, tehnologia existenta (si chiar cea in perspectiva directa), este absolut insuficienta. Iar acest lucru este usor de intuit, atata timp cat insasi luminii ii trebuie sa parcurga mii, pana la o suta de mii de ani, de la un capat la altul al Galaxiei. Sperantele optimistilor au ramas in teoria relativitatii a lui Einstein, sau in posibilitatea "strecurarii" prin "gaurile de vierme". Dar si in aceste variante apar greutati insurmontabile. Excluzand deci, din capul locului, posibilitatea actuala a unei astfel de calatorii, ne ramane consolarea posibilitatii comunicarii cu o astfel de civilizatie. Proiecte multiple, mai vechi sau mai noi, experimente deja realizate, au concurat toate la incercarea de a intra in contact cu alte lumi civilizate. In cele ce urmeaza, ma voi referi doar la experimentele realizate in ultimul timp [articolul a fost scris in anul 1987 - n.a.].

            Primul experimen, Ozma 1, a inceput in anul 1960, cand enorma antena de 25 metri a radiotelescopului de la Green Bank (SUA), a inceput sa investigheze stelele τ (tau) Ceti si ε (epsilon) Eridani. Eforturi neincununate de succes, cercetarea fiind intrerupta, considerandu-se ca aparatura folosita este insuficienta.

            In anul 1975, tot la Green Bank, s-a trecut la experimentul Ozma 2, cu un radiotelescop de 90 metri diametru, pe 384 lungimi de unda diferite. Au fost investigate 602 stele in jurul carora, dupa toate datele, ar putea exsta planete. Dar nu au fost detectate nici un fel de semnale de provenienta artificiala, cercetarile fiind si in acest caz abandonate.

            Lumea stiintifica si-a intetit apoi eforturile. Au fost initiate programele CETI (Comunication with Extraterrestrial Inteligence) si SETI (Search for Extraterrestrial Inteligence), primul debutand cu Conferinta de la Biurakan (fosta URSS) in anul 1975. In anii 1981 si 1982, oamenii de stiinta s-au intalnit din nou, la Tallin si in Crimeea (tot fosta URSS), pentru a dezbate aceasta problema. Concluzia a fost fara echivoc: nici una dintre metodele propuse pana la acea data (si, in speta, pana in prezent -n.a.), nu poate sa descopere vreuna dintre planetele "civilizate". Caci, tinand cont numai de trei parametri, puterea receptorului, frecventa si directia semnalului, s-a constatat ca prin experimentele realizate pana acea data, s-a investigat numai 1/10¹⁷ din numarul total de posibilitati.

            Dar oare, suntem singuri in Univers? Si daca nu, ce ne ramane de facut? Raspunsul apartine viitorului. Tehnica actuala s-a dovedit pana in prezent insuficienta. Singurele date concrete, si pana in prezent negative, se refera la existenta vietii in limitele Sistemului solar. Dincolo de aceste limite urmeaza sa se pronunte oamenii de stiinta ai viitorului. Iar pana atunci, sa ne lasam purtati spre alte lumi doar pe aripile fanteziei, literatura SF neducand deloc lipsa de aceasta "materie prima", si sa visam frumos la alte universuri, paralele, perpendiculare, sau oblice, la omuletii verzi si la intalnirile de gradul III, cu care incearca sa ne convinga, dincolo de orice fundament stiintifoc, cei ce "vad" la tot pasul farfurii sau alte tacamuri zburatoare.

            [In incercarea de a face putina ordine in aceasta permanenta "avalansa" de relatari privitoare la observari de OZN-uri, unele de-a dreptul bizare, un grup de intelectuali din tara noastra au fondat, incepand cu anul 1998, ASOCIATIA PENTRU STUDIUL FENOMENELOR AEROSPATIALE NEIDENTIFICATE (ASFAN ROMANIA) care si-a asumat aceasta responsabilitate, de a investiga, in masura posibilitatilor (inclusiv financiare), semnalarile privitoare la acest fenomen pe teritoriul Romaniei - n.a.].