Cazul Alexeni

Ziua de 23 august 1984 a fost una deosebita. Era ziua nationala si se aniversau si 40 de ani de la evenimentele prin care Romania s-a alaturat aliatilor si a intors armele impotriva Germaniei hitleriste. Aeronavele: MIG, IAR, AN etc. care participasera la parada militara de la Bucuresti revenisera si aterizasera la baza militara Alexeni (in judetul Ialomita, nu departe de Urziceni) si unele fusesera deja husate. La un moment dat, statia radar de la Otopeni a intrebat totusi statia radar de la Alexeni daca se mai afla vreo aeronava in aer, deoarece ei vedeau ceva pe verticala aerodromului.

Emil Strainu, azi general, care lucra atunci la comanda complexului de radiolocatie, a descris ulterior intr-o carte, in calitate de martor ocular, istoria pe care o rezumam in continuare. S-a procedat la inca o verificare, confirmandu-se prezenta la sol a tuturor aparatelor. Cerul era senin, temperatura de 28 grade Celsius, asa ca obiectul necunoscut a fost reperat si vizual. Observat prin instrumente optice (lunete, teodolite) avea forma ovoidala, era lung de 2-3 metri si lat de 1,5, parand sa fie facut dintr-un material stralucitor, asemanator aluminiului. Nu facea zgomot, nu avea lumini proprii si nici jeturi de propulsie. Nu parea incomodat de vantul de 7-8 m/sec. Pe timpul evolutiei sale au fost semnalate perturbatii puternice in comunicatiile UUS si US. Ofiterul de serviciu a pus in functiune si statia de radar de la Alexeni, fara a constata nimic deosebit in zona traficului aerian cunoscut. Din pacate, acest aparat nu avea cum sa vada intrusul, deoarece regiunea de deasupra capului se afla intr-o „zona moarta”, in afara unghiului accesibil radarelor.

Asa cum relateaza Emil Strainu, de la Otopeni s-a transmis ca obiectul aparuse subit, fusese vazut de 4-5 radare diferite, din locatii diferite, lucrand cu frecvente diferite, si acum „pendula undeva la verticala aerodromului, spre vest, la o altitudine de 4000-4500 metri”. Semnalul radar receptionat era comparabil cu cel de la un avion mic sau de la un elicopter. Ulterior obiectul a coborat la 2200 metri. Deplasandu-se spre vest, a intrat dupa un timp in unghiul radarului din Alexeni. La un moment dat a fost pierdut si regasit, dupa 5 secunde, la altitudinea de 22000 metri. Dupa aceasta, aflat de acum la vreo 20 de kilometri de Alexeni, a urcat si a coborat de vreo 7-8 ori intre 2000 si 55000 metri, cu viteze de la zero la 12000 km/h, efectuand miscari in zig-zag si intoarceri in unghi ascutit de care nicio aeronava terestra n-ar fi fost capabila, datorita suprasolicitarilor.

S-a luat legatura si cu avioane civile care survolau zona. Echipajele acestora au confirmat ca vad ceva ce seamana cu un balon cu aspect metalic dar au refuzat sa faca vreun raport oficial, motivand ca nu vor sa se compromita. Desi detaliile s-au raportat la Otopeni, de acolo a venit raspunsul ca e mai bine ca lucrurile sa fie uitate, intrucat, in ziua nationala, nimeni nu avea nevoie de „stiri bomba”.

Obiectul a fost urmarit timp de 40 de minute, fiind pierdut la inaltimea de 100 kilometri, cand a disparut in spatiu cu o viteza de 1000 km/h. Nu putea fi in nici un caz un balon, lucru confirmat si de operatorii radar, toti cu experienta de peste 10 ani in radiolocatie, alesi special pentru a asista fara probleme parada militara.

Benzile magnetice care au inregistrat evenimentul au fost analizate atent, dar dupa 24 de ore au fost sterse. Dat fiind momentul special, nimeni nu si-a asumat responsabilitatea trimiterii unui raport „mai sus”. Ulterior s-a cautat musamalizarea celor intamplate si ridiculizarea martorilor.