CALCAIUL DE ALUMINIU DE LA AIUD

George Cohal

In anul 1973, in centrul Transilvaniei, langa orasul Aiud, niste muncitori care lucrau la extrasul nisipului dintr-o cariera aflata nu departe de raul Mures, au gasit la baza malului excavat trei corpuri „ambalate” parca in invelisul intarit format din nisipul puternic presat pe acestea. Era si normal sa apara astfel, caci statusera foarte, foarte mult timp sub stratul respectiv – gros de aproape 10 metri, care s-a depus de-a lungul vremii deasupra lor.

Un specialist chemat de urgenta la cariera de nisip, a identificat in doua din corpurile respective oase fosile; iar in celalalt, ceva ce parea, dupa forma si greutate, a fi un topor din piatra ce i-ar fi slujit omului primitiv la omorarea animalului ale carui oase au fost gasite alaturi. In interesul studierii corespunzatoare a pieselor gasite, cele trei obiecte au fost trimise la Cluj Napoca.

Indepartandu-se cu grija stratul de nisip pietrificat din jurul pieselor, specialistii clujeni au gasit doua fragmente din scheletul unui mastodont tanar: o bucata din osul unui picior si o bucata de masea, cat si un obiect cu totul necunoscut, care nu era in nici un caz un topor si nici nu era macar din piatra: era din metal! Analiza sa detaliata avea sa ofere insa surprize si mai interesante.

Obiectul,  lung de circa 20 de centimetri, lat de circa 12,5 cm si gros de 7 cm, prezenta doua goluri cilindrice, de diametre diferite, practicate astfel incat golul cu sectiunea mai redusa penetra catre baza celuilalt, perpendicular. Golul cu diametrul mai mare p r ezenta in plus o ovalizare a partii sale inferioare, efect ce parea a fi produs de un ax cu capul rotunjit, cu care s-ar fi asamblat. Pe suprafata sa inferioara cat si lateral, obiectul prezenta urme ale unor lovituri repetate, dintre care unele au fost puternice. Toate detaliile remarcate sugerau faptul ca piesa a facut parte candva dintr-un ansamblu functional si ca a fost pierduta dintr-un motiv oarecare, in albia de atunci a raului.

Mastodontii, asemanatori cu elefantii de azi, au trait incepand de acum 34 milioane de ani si au disparut acum 11 000 de ani. Unele estimari acordau oaselor gasite vechimea de circa un milion de ani.

Repetatele analize metalografice aveau sa ridice semne de intrebare si mai mari. Astfel, din buletinul emis de centrul de cercetari ICPMMN (Magurele) rezulta ca metalul din care fusese realizata piesa era de fapt un aliaj complex, format din 12 elemente diverse, între care elementul principal, era aluminiul, in proportie de circa 80%. Deci, piesa respectiva este un aliaj din aluminiu!

Un aspect cu totul neobisnuit era existenta unui strat anormal de oxid de aluminiu pe intrega suprafata a obiectului. Este stiut faptul ca acest metal se oxideaza foarte greu in profunzime, in mod uzual acoperindu-se cu un strat superficial de oxid protector care limiteaza patrunderea fenomenului de oxidare in masa metalului. Explicatia cea mai plauzibila pare a fi si din acest punct de vedere, vechimea foarte mare a obiectului... Dar aluminiul a fost descoperit in laborator in anul 1825 de catre Oersted, si producerea sa pe cale industriala a inceput abia in 1883... Într-un secol era practic imposibil sa se produca un strat de oxid atât de gros.

De altfel, un specialist din Bucuresti care a participat la repetarea analizei metalografice, scria: ‑ „este culmea, dar pare un aluminiu cu structura imbatranita, elementele aliate redobandindu-si in parte structurile proprii!”. Dintre persoanele calificate care au vazut piesa respectiva (arheologi, profesori din invatamantul superior, ingineri), nimeni nu a putut sa identifice obiectul sau sa-i gaseasca vreo asemanare cu un produs al omului in decursul istoriei sale. Exceptie a facut un specialist in tehnica aviatica ce a sugerat ca obiectul ar putea fi talpa unuia din suportii de aterizare, de la un aparat de zbor nu prea mare, care in coborare, se aseaza lent pe sol.

A zburat deci „cineva”, in timpuri preistorice, prin acele locuri transilvane si a aterizat coborand direct din aer, pe malul unui rau, pierzandu-si din intamplare una din piesele suportilor de aterizare?

Textul de mai sus a fost preluat dupa cartea lui Florin Gheorghita Enigme in Galaxie. O echipa, din care faceau parte membrii ASFAN: Ion Nutu, primar in Rosiori de Vede, si George Cohal, ca si Crisian Pompei de la publicatia Lumea Misterelor, a localizat obiectul in Muzeul National de Istorie al Transilvaniei din Cluj si, în mai 2007, a reusit sa aiba acces la fascinantul obiect de aluminiu. Directoarea muzeului: doamna dr. Viorica Crisan, impreuna cu d-na Zoia Maxim, au oferit toate lamuririle necesare, copii din ziare si cateva comentarii printate de pe net. Din pacate, din cauze multiple, intre care deoarece muzeul se afla in renovare, nu s-au putut prezenta nici actele originale, nici buletinele de analiza efectuate in anii 70.

S-a mai aratat ca obiectul a fost vedeta unei expozitii in muzeu dar a fost retras dupa putin timp de conducerea de atunci a muzeului. Aceeasi conducere a refuzat cererea de prezentare a obiectului intr-o expozitie din Germania, cerere facuta de renumitul autor si cercetator in paleoastronautica Erich von Daniken.

S-a mai spus cu aceasta ocazie ca unii specialisti au estimat, prin evaluarea stratului de oxid de aluminiu gros de peste un milimetru, ca obiectul descoperit la Aiud ar putea avea fantastica varsta de 250 000 de ani!

La insistentele echipei de cercetatori, „calcaiul de aluminiu” a fost adus de catre d-na Zoia Maxim la Bucuresti, pe platforma Magurele, pentru analize noi. S-au facut doua seturi de analize, prin doua metode diferite. La Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica si Inginerie Nucleara, sectia Arheometalurgie. Rezultatele au fost urmatoarele: aluminiu – 80,5%, staniu – 6,5%, cupru – 6%, siliciu – 4%, zinc – 2%, plumb – 0,5%, stibiu – 0,5%, in plus au fost puse in evidenta urme de argint, nichel, mangan si fier.  In cadrul Laboratorului de Metalografie al Facultatii de Fizica, analiza nedistructiva a unui fragment din obiectul de la Aiud a relevat 97,6% aluminiu, 2,4% staniu si sub 1% alte elemente. Dar, stupoare! Aceasta este o imposibilitate metalurgica! Aluminiul nu aliaza cu staniul! Cel putin asta spun specialistii.

In septembrie 2007, George Cohal si Cristian Pompei au reusit sa se intalneasca, la Iasi, cu d-l Florin Gheorghita, care le-a relatat povestea obiectului de aluminiu. Printre altele, domnia sa a spus ca in acei ani 70, s-a luat o proba din „calcai”, destul de consistenta si a carei urma de prelevare se vede pe obiect. Proba a fost dusa la analize undeva in Elvetia, rezultatele trebuind sa fie la muzeu. Ulterior domnia sa ne-a trimis si copii dupa originalele buletinelor de analiza facute in Romania. Rezumatul acestor buletine este:

1. MMPG – ICPMMN – Baia Mare – CENTRUL DE CERCETARI SI PROIECTARI PENTRU METALE RADIOACTIVE – Magurele – Bucuresti – Buletin de analiza nr. 334 pe proba simbol A–1975–CNST – Bucuresti: Al - 74,17%, Cu - 4,62%, Zn - 1,81%, Pb - 0,11%, Sn - 0,33%, Ni - 0,0024%, Bi - 0,0003%, Ag - 0,0002%, Co - 0,0023%, Cd - 0,11%, Zr - 0,20%. Ga - urme si Si - prezent. Observatii: Din lipsa materialului, nu s-au putut doza alte elemente, desi prezenta lor a fost semnalata in cursul analizelor. Sef sectie, Dr. Ing. Niederkorn I. Sef colectiv, Cercet. Ing. Neciu St., Cercet. Princ., M. Gradin.

2. CENTRUL DE CERCETARI SI PROIECTARI PENTRU METALE RADIOACTIVE – Comuna Magurele – Buletin de analiza nr.380, Proba NK-2, adusa de Dr. ing. Niederkorn Ioan: Al - 92,74%, Si - 2,84%, Cu - 6,2%, Zn - 0,95%, Pb - 0,41%, Sn - 0,33%, Ni - 0,002%, Bi - 0,0003, Ag - 0,0002%, Co - 0,002%, Cd - 0,055, Zr - 0,20%.

Inginerii de la ALRO – Slatina nu au putut sa identifice aliaje similare de aluminiu produse in lume, dupa buletinele de analize puse la dispozitie de noi, adica cele facute in anii 70. Urma sa mai fie facute o serie de analize in laboratoarele proprii.

Dupa cum lesne se poate observa, exista diferente considerabile intre unele buletine de analiza. Sa fie oare din cauza imbatranirii metalelor intrate in compunerea aliajului? Dar poate cineva sa spuna cum se comporta un aliaj intr-o perioada de 250 000 de ani? Desi acest timp ar putea fi cu mult mai mare!

Prezenta „calcaiului” alaturi de oase de mastodont (vechi de aproximativ 1 000 000 de ani) cat si ovalitatea golului cilindric mai mare practicat vertical in partea din spate a acestuia, ar putea presupune o lupta intre animal si „robot”, incheiata cu smulgerea talpei de aterizare a acestuia din urma si, eventual, cu moartea mastodontului.

Avem indicii ca asemenea obiecte au mai fost gasite pe teritoriul tarii noastre, cel mai adesea intamplator, dar, datorita faptului ca pur si simplu, prezenta lor in acel loc nu a fost explicata, ele au fost ignorate, aruncate sau distruse.

Prezenta unui obiect cu provenienta evident manufacturata si nu naturala, cu o asemenea vechime, dovedeste manifestarea, in timpuri imemoriale, a unei civilizatii tehnice pe teritoriul tarii noastre. Sa fi fost o civilizatie pamanteana azi disparuta? Ori, de ce nu, vizita unor calatori spatiali sau temporali?