| Guest Book | Web Forum | Tell A Friend | Contact |    

ACASA

HOME

RAPORTATI O OBSERVATIE

RAPORTARI RECENTE

CAZURI INVESTIGATE DE ASFAN

CURS OZN

NOUTATI DIALOG

ARTICOLE

CAZURI VECHI DIN ROMANIA

ISTORIA INVESTIGATIILOR OZN DIN ROMANIA

PRIETENI

Dumitru Punariu spune ca 

fenomenul OZN este o problema reala

Dumitru-Dorin Prunariu a zburat in Cosmos, in perioada 14-22 mai 1981 cu Soiuz 40, impreuna cu Leonid Popov. Au facut jonctiunea cu statia orbitala Saliut 6, la bordul careia lucrau Vladimir Kovalionok si Victor Savinih. In 1985, Prunariu a devenit unul din membrii fondatori al Asociatiei Exploratorilor Spatiului Cosmic (ASE), care reuneste peste 350 de astronauti din 33 de tari, si apoi in doua mandate membru in Comitetul executiv al asociatiei. Intre 1993 si 2004 a fost reprezentantul asociatiei in Comitetul ONU pentru Utilizarea Pasnica a Spatiului Extra-atmosferic (COPUOS). Intre 2004-2005 a prezidat sesiunile Subcomitetului stiintific si tehnic al COPUOS, iar pentru perioada 2010-2011 este ales presedinte al COPUOS. Din 2005 este membru in Comitetul ASE pentru studierea asteroizilor cu potential periculos de impact cu Terra (ASE-NEO Committee). Din 1992, Prunariu este si membru al Academiei Internationale de Astronautica

Pe 24 februarie 2009, la palatul Sutu din Bucuresti, cosmonautul Prunariu s-a intalnit cu membri ASFAN si alte persoane interesate. El   si-a inceput prezentarea spunand ca tema in discutie – fenomenul OZN – nu face parte din preocuparile sale curente, dar este o problema incitanta, reala si pentru care, este convins, intr-un viitor nu prea indepartat se va gasi un  raspuns. Inca se mai cauta dovezi ca este vorba de niste obiecte care nu sunt construite pe Pamant, construite poate de niste inteligente care ne transmit un mesaj pe care nu-l intelegem

In timpul pregatirii sale de cosmonaut nu a fost instruit privitor la fenomenul OZN; dar si-a dat seama ca in contextul dat ar fi fost considerata ca o proba de neseriozitate incercarea de a discuta despre obiecte sau fenomene artificiale care nu ar avea origine terestra. Totul trebuia sa se incadreze in explicatiile oferite de viziunea materialismului stiintific.

Ulterior a inteles insa ca sunt unii astronauti (cosmonauti) care confirma ca obiecte necunoscute (nave extraterestre) i-au insotit nu o data in zborul cosmic, dar se feresc sa vorbeasca deschis despre aceste subiecte care nu sunt incluse in programul de cercetari si care sunt considerate ca inoportune de abordat public atata timp cat sunt astronauti activi. La o conferinta de presa in timpul Congresului ASE din 1994 din Federatia Rusa, jurnalistii au intrebat cativa astronauti si cosmonauti daca acestia au observat ceva deosebit in timpul zborului. Rusii au negat, dar – spune Prunariu – in autocarul care ii transporta catre hotel, a stat langa Vasili Tsibliyev, comandant al navei Soyuz TM-17 si proaspat intors in ianuarie 1994 de la bordul statiei orbitale MIR. Acesta i-a marturisit ca a vazut in Cosmos doua obiecte avand forma de palarie care au zburat paralel cu laboratorul spatial. A incercat sa vorbeasca despre ele cu sefii lui, dar acestia i-au spus sa-si vada de treaba pentru ca a fost trimis in Cosmos pentru experimente stiintifice nu sa fac valva cu tot felul de aiureli de acestea tip OZN. Ii era teama ca daca va mai vorbi despre asta nu o sa-l mai lase sa zboare, iar el chiar voia sa mai zboare in Cosmos. Insa in cadru privat si-a permis sa povesteasca despre ele.

Donald Herod Peterson, care a petrecut 4 ore si 15 minute de activitate extravehiculara in cadrul misiunii STS-6 a navetei Challenger, lansat pe 4 aprilie 1983, i-a declarat lui Prunariu ca prin anii ’70 a  condus o comisie a NASA care examina fenomene aerospatiale necunoscute. Pentru 2% din observatii nu s-au gasit nici un fel de explicatii terestre, dar s-a considerat ca eficienta descoperirilor nu justifica mentinerea comisiei si aceasta a fost desfiintata.

In iulie 2008 fostul astronaut american Edgar Mitchell, membru al echipajului navetei Apollo 14 si omul care a facut cea mai lunga plimbare pe Luna, a declarat ca a citit documente secrete ce atesta existenta extraterestrilor.

Prunariu a adaugat ca exista numeroase alte declaratii de acest fel si pe parcursul timpului au iesit la suprafata multe informatii legate de OZN-uri. Acestea au fost insa rapid decredibilizate de cei interesati. "Este relativ usor sa distrugi increderea publicului in astfel de informatii. In timpul Razboiului Rece, orice descoperire in acest sens era tinuta la secret, pentru ca orice astfel de tehnologie, mai avansata decat cea terestra, putea fi insusita si apoi utilizata apoi impotriva oricarui potential adversar. Chiar si in prezent, unele rapoarte sunt tinute la secret, clasificate pentru 40-50 de ani. Probabil ca abia generatia urmatoare le va cunoaste", afirma Dumitru Prunariu.

In Romania multi piloti civili sau militari au observat obiecte necunoscute care i-au insotit in zbor. Dupa o seara de activitate de zbor, in anul 1992, la baza militara Mihail Kogalniceanu de la Constanta, a fost observat un obiect enorm, care emitea lumini din structura lui sub forma de trabuc, si emitea un zumzait hipnotizant, deplasandu-se catre largul marii cu o viteza mare, imposibila pentru un avion sau o racheta. A fost vazut pe un cer senin, plin de stele, de multi militari din baza aeriana. Intrucat vizual a fost imposibil de apreciat altitudinea la care se afla, nici parerile despre viteza lui nu au fost convergente. Inspectorul pentru zbor al Comandamentului Aviatiei Militare care se afla la fata locului a raportat evenimentul Loctiitorului pentru zbor al Comandantului Aviatiei Militare, langa care se afla atunci si cosmonautul Prunariu, dar, neavand ce sa se intreprinda, acea raportare a ramas practic fara rezultat. Se pare ca obiectul a fost detectat si de radarele militare, atat ale aviatiei cat si ale marinei. S-au auzit opinii ca viteza obiectului ar fi fost in jur de 6000 km/ora.

In ultimii ani tot mai multe organizatii oficiale incep sa desecretizeze observatiile OZN; de pilda englezii sau francezii. N‑ar fi exclus, a spus Dumitru Prunariu, ca autoritatile sa desecretizeze treptat aceste dosare pentru a pregati omenirea in vederea unei viitoare intalniri nemijlocite cu alte forme de viata. „S-a ajuns la un mare volum de informatii si chiar la intalniri de gradul trei – populatia trebuie sa fie pregatita pentru a afla de existenta extraterestrilor”. Chiar si specialisti ai Vaticanului au afirmat ca existenta extraterestrilor nu contrazice traditia religioasa. In scrierile vechi sunt, de asemenea, descrise clar niste fenomene de tip OZN.

„Desi eu nu am vazut OZN-uri, sunt convins ca acestea exista”, a declarat singurul roman care a ajuns in spatiu. „E imposibil si chiar absurd sa negam existenta vietii extraterestre si a altor civilizatii. E imposibil ca in miliardele de sisteme stelare din Calea Lactee noi sa fim singura planeta cu forme de viata. Daca alte civilizatii ar fi cu 100.000 de ani inaintea noastra (diferenta nesemnificativa la scara Universului), inchipuiti-va cum ar zbura ele prin spatiul cosmic, cand noi, care utilizam cosmonautica doar de 50 de ani, am ajuns deja unde am ajuns. Apreciez ca intentiile altor civilizatii care au ajuns in preajma noastra sunt pasnice; in cazul in care ar fi dorit sa ne atace sau sa ne distruga, ar fi putut sa o faca de mult timp. N-ar fi exclus ca Pamantul sa fie monitorizat de o civilizatie mai avansata, dar intr-o maniera discreta, in care ei nu doresc sa interfere cu evolutia noastra”.

Civilizatia de pe Pamant ar putea odata sa dispara. O cauza ar putea fi ciocnirile cosmice, atat de caracteristice sistemului nostru solar. Pana acum pe Pamant s-au identificat cam 200 de cratere de impact semnificative. Unul major este cel din peninsula Yucatan, Mexic, facut acum 65 milioane de ani de un asteroid cu un diametru cam de 12 km, cand au disparut 2/3 din flora si fauna terestra, inclusiv dinozaurii. Pe 30 iunie 1908, s-a dezintegrat in atmosfera de deasupra Siberiei, in zona Tunguska, un meteorit cu un diametru cam de 45 de metri. Unda de soc provocata a pus la pamant 2000 de kilometri patrati de padure si a produs efecte percepute la mii de km distanta. Suntem norocosi ca ciocniri mai mari se petrec foarte rar, iar pentru cele mai mici avem atmosfera care dezintegreaza meteoritii si ne protejeaza.